Pizza a la moi
Una dintre putinele metode de relaxare pe care mi le permit in ultimul timp ( pescuit nema, biliard nema, prea multa munca ca sa imi pot folosi timpul sa sa scriu ceva atat de profund incat sa imi relaxeze creierasii deci nema, filmele pe comp nu sunt atat de acaparatoare incat sa imi impiedice gandurile sa zboare la probleme, etc.) este gatitul.
Cred ca toate gospodinele din tara asta prapastuita fac acu niste ochi mari mari si se intreaba cum poate sa fie gatitul o relaxare. Explicatiunea e deosebit de simpla, gatesc rar, in general pentru ocazii speciale sau cand imi vine mie pofta de ceva deosebit si atunci bucatareala nu se manifesta ca o corvoada ci ca o posibilitate de a pune toata atentia, gandurile si priceperea mea intr-un produs efemer si foarte gustos 
.
Si aici sunt perfectionist si asta se vede in mai multe lucruri: cand gatesc eu, dureaza, nu pentru ca ma misc incet ci pentru ca sunt atent la orice detaliu, fiecare componenta trebuie pusa la momentul potrivit si pregatita perfect; oricate oale si tigai ar avea o bucatarie le folosesc pe toate; in general bugetul mancarilor mele intrece bugetul aceluiasi fel de mancare facut de altcineva ).
Dupa pierderea retetei de chisca prajita ( pentru cine nu stie ce e aia, e un carnat cu orez, facut din porc proaspat taiat si care nu tine foarte mult, asa vreo doua saptamani maxim – oricine stie de chisca rece sau caltabos, dar de chisca pe care trebuie sa o prajesti si ti se topeste in gura…) pe care, chiar daca am stiut-o cand eram mic, invatand-o la prima mana pe cand faceam bunatati din porc cot la cot cu bunicul, intr-o bucatarie joasa si aglomerata de covetile de lemn in care stateau puse atent muschii, maruntaiele, soricul, untura…
Na ca am pierdut ideea numai cand mi-am adus aminte, deci dupa ce reteta aia s-a pierdut si de vreo 3 ani incerc sa o recuperez si nu o mai gasesc la nimeni, parca nu ar fi exact niciodata preparatul respectiv, am hotarat ca retetele batranesti merita salvate de la uitare. Asa ca de fiecare data cand mai merg pe la cate o batrana de pe vreun deal mai culeg cate o reteta.
E crima curata, va spun… cu retele astea batranesti. Ingredientele sunt cum nu se poate mai pamantesti si mai la indemana, in schimb gramajul, alta poveste, el este inevitabil si totdeauna, LA OCHI. Nenicule si nici o batranica din asta nu are ochii la fel ), de mi s-a albit parul din nas cautand indicii mai putin oculare cu privire la retetele alea. Va spun numai ca acum sunt in cautarea retetei perfecte de pampusti ( gogosi din aia goi inauntru, foarte fini si… traditionali) si trecem la subiectul de azi:pizza.
Cred ca de la mancare a pornit vorba “gusturile nu se discuta” asa ca eu o sa va zic ce inseamna pizza perfecta pentru mine, cum am urmarit-o si cum am reusit sa o fac. Nu suport pizaa in care gustul aluatului se face simtit agresiv, adica mananci paine sau lipie cu ceva peste. Nu, aluatul trebuie sa fie exact cat trebuie pentru a complementa compozitia, pentru a-i adauga consistenta, in nici un caz pentru a fi el insusi gustul pizzei. Numero doi ma dispera cand trebuie sa ma lupt cu pizaa pentru a-mi putea taia o bucatica si dupa ce ma chinui sa o tai sa ii mai pice si chestii de pe ea. Deci moale si compacta . Nu imi place gustul de ars si stratul ala tare si sfarmicios, negru si amar de pe margini sau de pe fund. Cat despre compozitie ei asta o sa vedeti mai jos.
Start. Aluatul l-am facut din faina, apa si drojdie, plus un strop de ulei de masline. Evident la ochi, apreciind vreo 350 de grame de faina si vreo trei sferturi de pahar de apa, o lingura de ulei. Nu am avut la indemana drojdie de dizolvat asa ca am folosit praf din ala comod, il pui in faina si gata. A iesit moale, dar uleiul il impiedica sa se lipeasca. Framantat vreun sfert de ora lasat sa creasca alte trei, pana s-a triplat saracu . Un praf de sare si un praf de zahar.
De pus pe pizza:
Sos de rosii – din rosii decojite frecate, busuioc, cimbru,oregano, un pic de apa si de ulei tot de masline, tras un clocot in ibric. Gustati rosiile inainte, daca sunt prea amare sau prea acre cautati variante.
Branza: Cascaval moale si gras plus telemea de casa nu foarte sarata ( multumesc Nico). Folosesc doua sortimente diferite pentru a-i adauga savoare, iar pentru cei ce prefera piza rece, diferenta dintre cele doua feluri de branza e cu atat mai bogata.
Din astealalte: Ardei grasi taiati subtire si potrivit de lung, o rosie feliata, o ceapa mica taiata rondele groase, doi ardei potrivit de iuti, masline negre mici si nu foarte zemoase.
Ciuperci: daca iei ciuperci din magazin din alea fara consistenta si fara gust le tai si le pui in pizza fara probleme, oricum mare lucru nu fac. Cand lucrezi cu ciuperci de la mama lor din codru, in speta ghebe(opinci,optintici), trebuie sa ai un pic de grija. Chiar daca ele au fost fierte de doua ori inainte de congelare inca au un gust foarte pregnant si asta nu ar fi o problema, dar fiind imbibate cu apa, s-ar putea ca asta sa le impiedice sa absoarba de la restul ingredientelor si cand iei o bucatica sa simti gustul ala de zeama de cuiperca negatita. Asa ca eu am trisat, le-am stros, le-a am aruncat pe o tigaie fierbinte cu un catel de usturoi si niste sare si le-am lasat asa, sa la mai scada apa din ele si sa fie mai receptive la luat gust din restul pizzei.
Carne: cabanos si kaiser; cabanosul era cumplit, nu stiu din ce il fac astia dar nu are nici olegatura cu notiunea de cabanos de acu 10 ani sa spunem, asta parca era din copite de cal fierte in cerneala de tipografie; kaiserul era bun.
Luam aluatul de la crescut si ne pregatim sa il intindem in tava tapetata cu faina. Cum spuneam aluatul e moale si fragil, in nici un caz unul de ala de il intinzi pe masa cu sucitoru ). Oricum cand presezi aluatul si il faci omogen ruland peste el, scoti aerul, ii rapesti din fragezime, din sufletul lui dulce. De asta, dupa ce m-am uns pe maini cu putin ulei, tot de masline, am pus botzul in tava si am inceput sa il intind incet si cu rabdare cu degetele. La urma arata valurit si primitor ca si cum abia ar fi asteptat sa fie ornat.
L-am uns cu sosul de rosii cald si apoi am pus branza pe deasupra. Observati ca branza nu e rasa ci taiata in felii destul de consistente. Am facut asta pentru a proteja aluatul de intruziunea altor chestii de deasupra. Ma gandii ca pana incepe cascavalul sa se topeasca aluatul o sa aiba destul timp sa se inchege si nu exista pericolul de aluat din ala fiert si moale, cum se intampla cand intra rosiile in ele, par example.
Peste cascaval si telemea ciupercile, apoi ardeii, ceapa (rondele desfacute in cercuri), maslinele, rosiile si cabanosul. Peste tot ras niste cascaval ( va explic eu la urma de ce) si peste cascaval pus kaiserul. L-am pus ultimul pentru ca orice colt care nu se ascufunda in cascaval sa se intareasca, sa se faca de un crocant placut, in timp ce restul, prins de cascaval sa ramana moale. Trei stropi din sosul ramas, niste verdeata si la cuptor cu ea.
Dupa 45 de minute a iesit perfectiunea. O pizza care se taia cu furculita, cu un strat de aluat perfect facut, pufos, nears, fraged, cu grosimi intre un sfert si trei sferturi de centimetru. Totul perfect inchegat in cele doua staturi de branza, asa ca nimic nu iti pica in drumul spre concasori, gustul e ultra senzational, iar cateva componente desi se gatisera isi pastrasera parte din gustul individual.
Pojghita de pe margini nu era aluat ci branza si sos caramelizat, cu o textura extrem de placuta. Servita cu nectar de mere si caise, rece.
Urmatoarea incercare in materie de pizza va fi cea de peste, pe care oriunde am mancat-o mi s-a parut ceva artificial. Adica o lipie cu peste deasupra si nu o pizza adevarata , un tot unitar. Am dat o vreme vina pe pestele oceanic, inghetat folosit de obicei la pizerii, dar de cand am mancat pizza de pastrav proaspat nu cred ca asta e problema, ci alegerea si pregatirea pestelui. Cand o veni vara am sa incerc sa fac una cu file de crap si file de biban, asa m-am gandit eu ca ar merge.
Pofta buna si daca aveti vreo reteta traditionala ( nu luata de pe net cu titlul de traditionala ci aflata din gura omului) nu va sfiiti …
L.E.: uitai sa precizez, cuptorul preincalzit, iar pizza coapta la foc mediu, daca il dati tare nu o lasati atat de mult ca se evaporeaza
Leave a Reply
Comentarii Recente
Ultimele Posturi
De vazut
Stiu cum e cu gatitul ca relazare… Asa face si Dia doar ca ea se relaxeaza mai des. Apetisante poze.
De ce are impresia romanul ca uleiul de masline e mai bun?
Aoleu, eu sa cred ca uleiul de masline e mai bun? Blasfemie! In general uleiul de masline nu imi place si nu l-as folosi in salate de exemplu nici sa ma bati, dar unde merge.. merge; preferatul meu e uleiul de alune
e doar o pizza…nu filozofie:-P
asa vorbesc carpacii in orice domeniu; daca iei cel mai simplu lucru, apa si faina, adica mamaliga si tot are multiple variatii si poate fi buna sau rea, cartofii prajiti la fel…
cand gatesti considerand ca un fel de mancare e asa cum iese dupa reteta, fara sa observi ca anumite metode de preparare il duc inspre variatii diferite, cand nu stii ca mamaliga poate fi moale, sa se asorteze cu branza cu smantana sau tare, gata sa fie taiata cu ata pentru un friptan, cand crezi ca un cartof prajit imbibat in ulei e la fel cu unul perfect nu ai sa intelegi niciodata ce inseamna gatirea unui fel de mancare cat mai aproape de perfectiune;
de asta in toata tara asta am mancat la un singur restaurant crap prajit unde sa nu ma stramb, ca si la bucatarii aia era doar crap prajit, de asta pizza e cel mult o lipie cu ceva ingrediente trantite deasupra, pana si crema de zahar ars iese ceva de speriat ( aici chiar m-am socat ca era restaurant de mall deh…);
cum am spus nu gatesc des, nu fac mancare zilnica pentru consum, ci gatesc de relaxare, cautand sa scot ce e mai bun dintr-un fel de mancare, de asta nu e doar pizza… de fapt reiese din text, dar nah…
de altfel de asta exista maestri in orice domeniu( nu sunt in randul lor, explic doar o mentalitate) si restul, cei pentru care e mult mai simplu sa faca ce fac primii atat de greu si atat de atent
)
in principiu de acord cu tine…insa daca as manca o pizza pe care se pun acele felii extraordinar de groase de cascaval si telemea plus cabanos care e exagerat de gras plus bacon….cred ca fac indigestie.si chiar nu o spun cu ironie. mie mi se par mult prea groase branzeturile alea si destul de multe cat despre ”mezeluri” am zis.o pizza pe gustl meu ar contine sos de rosii cu busuioc, oregano si ce ai mai zis tu acolo, ciuperci, branza rasa si ardei.( sa nu imi zici ca gusturile nu se discuta
)
a se lua in calcul ca exista spatii libere intre acele formidabile bucati de cascaval…stratul devine mai subtire cand se topeste si se intinde; cat despre restul am specificat la un moment dat ca este pizza perfecta pentru gustul meu, nici nu am pretentia ca un vegetarian sau o demoisella care tine la silueta sa fie la fel de incantata;
atentia pentru detalii si modul de preparare expus poate insa duce, cu schimbarea ingredientelor la o pizza foarte buna pentri fiecare.
bine…:)
Ce bine arata, pfuu. Mi s-a facut pofta