Parinte de emo kid – Educatia perfecta
Sunt un parinte mai mult decat perfect, imi educ copilul asa cum altii doar viseaza sa o faca. Cine sunt eu sa il judec sau sa ii impun limite, cum fac alti invechiti si cum au facut si parintii mei si alti din astia care au uitat cum era sa fii adolescent. EU nu am uitat asa ca acum ii ofer copilului libertatea pe care eu nu am avut-o la varsta lui si chestia asta imi da asa un sentiment de multumire si implinire de nici nu va dati seama, crap pur si simplu de fericire ca pot fi asa un parinte.
De o vreme copilul meu se exprima altfel, e o nebunie cat poate fi de special se vede ca a mostenit asta de la mine. E un pic ciudat, nu zic nu, dar probabil eu sunt din alta generatie si nu prea vad rostul frezei facute cu degetele in priza si a floacelor in ochi, de ma mir ca nu a picat pana acum in vreun canal comunitar, dar important este ca si-a gasit o identitate cu care se identifica. Bravo lui!
Ieri si-a pus cercel in ambele urechi, unul in nas si doua tinte in buze. Extraordinar de curajos este copilul meu, eu nu as fi avut curajul sa imi bag o sarma in gura intr-o mie de ani, ce inseamna sa iti educi copilul sa fie puternic!
Cu hainele imi face un favor, imbraca tot felul de carpe care de care mai haioase, imi mai ia si mie cate un sal si si-l leaga in talie, facem economie nu alta. I-am izolat camera ca ma deprima cumplit muzica aia a lui si nu pot sa o aud toata ziua si ar fi pacat sa ma iau de el sa o dea mai incet, la urma urmei e semn bun ca e meloman, nu?
Mi-a spus azi si cum se cheama, cica el este emo kid, asta pentru ca el este mai sensibil, mai delicat si viata a fost mai aspra cu el. Aici nu prea am inteles cum a fost viata mai aspra daca i-am dat tot ce a vrut, cand a vrut, nu a patit niciodata nimic, e sanatos tun, ei poate se referea la ceva filosofic nu practic, asa e cu oamenii profunzi…
DA, sunt un parinte exceptional si rodul educatiei mele se vede: un copil duios si sensibil, original, special, curajos si profund, caruia ii las libertate deplina de exprimare si el o foloseste numai in bine. Ce ar putea dori un parinte mai mult?
E seara, am primit o veste buna de la Lili m-as duce sa i-o zic si lui dar nu ii place sa intru in camera tarziu. Ei fie ce-o fi sper sa nu il deranjez.
Cioc! Cioc!
Probabil e muzica prea tare sa auda.
Doamneeeeeeeee Sfinteeeeeeeeeeeee, e plin de sange! Doamne, inca mai respira ce ma fac, ce ma fac????? E taiat la maini, sa il leg cu ceva. Salvareaaaaaaaaaaaa!
Peste o saptamana.
Azi imi iau acasa emo kid-ul, bine ca am intrat la timp altfel il pierdeam. Cum de s-a putut intampla asa ceva? Pai cred ca daca eram ca vecinul meu de la doi, sa fac militarie , ba sa ii mai dau si o palma peste fund cand face prostii, copilul meu era dus de mult la cat e de sensibil … noroc ca sunt un parinte asa de bun!
Trackbacks/Pingbacks
- Despre emo se intoarce « Blogu’ lu’ Alex - [...] puteti citi cum sa oferi ca parinte educatia perfecta copilului tau emo, cum sa fi emo si ce sunt de ...
Leave a Reply
Comentarii Recente
Ultimele Posturi
De vazut
Meseria cea mai grea din lume este cea de parinte. Desi si eu impreuna cu fratii mei i-am cam ocarat pe parintii nostri pentru severitatea lor…le-am multumit mai tarziu.
Desigur, mi-ar placea ca acum la 19 ani sa pot sa ma intorc acasa mai tarziu de 11 si sa nu fiu nevoita de fiecare data sa ii explic lui tata unele lucruri. Insa, daca ma gandesc mai bine, ii inteleg perfect si observ ca au reusit sa puna pe picioare doi oameni independenti (sora si fratele), iar eu in cateva luni imi iau viata in maini. Si da, le multumesc!
Pe de alta parte, nu poti sa ii acuzi pe cei care au esuat in rolul de parinte ca ei sunt singurii vinovati de alegerea copilului. De unde stii ca un emo kid s-ar trezi la realitate daca parintii ar pune piciorul in prag? Daca tocmai atunci ar simti ca au o identitate de aparat? Sau daca tocmai atunci s-ar simti cu adevarat asupriti de viata si iau masuri extreme? Ca parinte cred ca e greu sa alegi o atitudine sau alta.
Cunosc parinti de emo kids care au vorbit cu ale lor odrasle, le sunt aproape, mereu stiu ce e in capul copiilor, ii sustin si in acest fel reusesc sa ii aiba sub control chiar daca nu o fac sub o forma evidenta.
Mage, oricum exemplul tau cu sinuciderea este exagerat si nu o muzica deprimanta sau o freza sunt cele care imping la sinucidere. Poate o familie dezorganizata, poate lipsa de afectiune si nevoia de atrage atentia. Apropo, tu cum vei fi ca parinte ?:)
Daca ii dai bani ii cheltuie pe alcool, tigari si chestii idioate. Daca nu-i dai bani te injura in gand si-ti reproseaza ca altii AU.
Daca incerci sa vorbesti cu el iti arunca in fata ca nu-l lasi sa respire, vrei sa-l controlezi si ca ii invadezi intimitatea. Daca il lasi in pace se plange altora ca nu-ti pasa de el.
Daca ii oferi libertatea de a decide singur, de a face tot ce vrea se sinucide in fata ta. Daca incerci sa-l inveti ce e bine si ce e rau esti un parinte rau.
===============
Peste 20 de ani vor fi si ei parinti. Sunt curios cum vor reactiona EI cand le vor veni plozii acasa cu cip-uri implantate in scoarta cerebrala sau vor dori mutatii genetice ca sa fie cool.
delia – unul din modurile mele de exprimare este prezentarea extremei; aleg chestia asta cand extrema aia exista si consider ca asa acopar mai bine o plaja larga din fenomen; aici e vorba de un parinte stupid, cum probabil ca exista cativa; acest parinte are mai mult caracteristici idioate ale modului de a gandi, marea majoritate au una sau doua din acestea, deci ii cuprind si pe ei…
nu am spus ca e vina parintelui pentru alegerea copilului, ci ca e vina parintelui daca i se pare normal si daca nu incearca ( la fel cum ai dat tu exemplu ) sa inteleaga ce se petrece in capul lor;
cat despre cat de exagerat este exemplu cu sinuciderea, aici nu ai dreptate; la noi a fost un caz… plus ca nu trebuie neaparat sa fii emo ca sa te sinucizi, DAR… daca parte din cultura grupului este starea deprimanta, atunci sunt sanse sa fii mai apropiat de starea care conduce la sinucidere… sa iti dau un exemplu: nu trebuie sa fii neaparat gangster ca sa fii criminal nu? dar daca intri intr-o gasca de gangster ai mai multe sanse sa omori pe careva, nu?
eu am fost un copil destul de al naibii ( cei care ma stiu ar spune ca asta e o formulare extrem de blanda ) si ma indoiesc ca pustiul meu ar putea sa aiba ceva in plus fata de mine; oricum vai de capul lui , oricum ar fi, asa zic toti… deci educatie spartana dar nu lipsita de logica
Teribilismul, dependinta de a apartine unui anumit grup, hormonii in dezvoltare, nevoia de a iesi in evidenta, frustrarile sexuale, violenta Tv, generatia X, iPod 4Gb, colegi mei avuti, “bai cutare, ala de 15 ani a avut aseara 2…alea din Lazar” – cool man (ZVONURI)- tu?, XXX internet , “nu vindem bauturi si tigari minorilor (hahahahah)”, lasa-ma in pace fiule..sunt obosit de la munca..ce stii tu cate trebuie sa suport la serviciu pentru intretinerea familiei?, vecina iar apare goala in balcon, Dana a iesit cu altul azi….ce bine arata – daca-mi pun si eu 5 cercei in limba poate-poate, concert la arenele romane – dau si eu cu pumnul dar ma retrag repede, 6 gaborii…arunca marfa…hahha sunt comunitarii ma…se vezi ce chef tragem cu ei ..ca data trecuta, Marilyn Manson asta e religia adevarata, vodca puturoasa da 3 dimineata, daca storci lamaie pe tigara e mai tare cica, tatuaje in chineza cu reclame la carnaciori, masina lui Horia 200cp….asta nu cunoaste semaforul……..
STOP, STOP, MULTE LE-AM EVITAT.
TINERII ASTAZI SUNT MAI DEBUSOLATI DECAT AM FOST NOI LA VARSTA LOR. IAR EU NU AM FOST UNUL “USA DE BISERICA”.
Revolutia m-a gasit in clasa 9 a unui liceu Bucurestean situat central. Explozia culturala imediat dupa aceea, contextele sociale, etc, au bulversati generatia reprezentata de parintii mei.
Olimpicul la mate-fizica din mine isi cerea dreptul la exprimare…dar nu stia cum..nimeni nu stia. Excluderea uniformelor a fost un pas urias castigat de elevi pe vremea aceea. Doamne ce bine mai aratau acum fetele imbracate in ceea ce doreau ele…nu in oribilele de sarafane albastre…
Muzica – da muzica anilor 90 a fost si este o culme a secolului trecut si pote chiar mai buna decat cea din zilele noastre.
Am inceput mica mea revolta impotriva strictetilor vestimentare prin colorarea sireturilor in culori fosforescente..a continuat cu ruperea ginsilor in genunchi, punerea de insigne pe geaca, embleme ale formatiei favorite (muzica) pe spate, …parul lung (da cat am asteptat acest moment- eu un fan AC/DC), o excursie in Ungaria a insemnat achizitionarea de tricouri care la vremea aceea nu existau in Romania..ce nebunie, bocanci…vara-iarna bocanci…cele mai tari incaltari posibile din lume. Primul Walkman…concertele, berariile, SERAFIMI SI HERUVINI CANTAU LANGA NOI PE VERSURILE CELOR DE LA METALLICA, IRON MAIDEN, MEGADETH, SEPULTURA, AC/DC…ETC
PARINTII MEI ERAU UIMITI…contrariati in educatia lor…
INSA CEI “7 ANI” DE ACASA….SUNT PIATRA DE TEMELIE A CONSTIINTEI MELE. REFUGIUL MEU A FOST, ESTE SI VA FI FAMILIA. O FAMILIE SANATOASA MENTAL, CU UN NIVEL DE CULTURA PESTE MEDIU SI CU MULT BUN SIMT. ASTA E “BISERICA” IN CARE EU AM INCREDERE SI PE CARE INCERC S-O CREEZ PENTRU FIICA MEA.
Am fost rebel, ne-am mai certat uneori, dar niciodata obraznic, niciodata extremist de dragul unora sau altora, am fumat , am baut (am cateva betii memorabile) chiar si cateva batai una din ele dezastruoasa pentru mine….INSA DE FIECARE DATA CONSTIENT, INTREG LA MINTE SI LA TRUP.
Tinerii astazi nu au o constiinta de grup…promovat ca lider nu este unul de la care sa inveti ceva ci unul de care sa profiti la maxim.
Parintii au un rol imens…dar la fel de greu. Da PARINTII…fiindca scoala e doar locul unde se intalnesc acesti tineri..nu mai este de mult o institutie de invatamant..iar dascalii numai dascali nu mai sunt. Acum nimeni nu-ti mai face observatii pe strada, nepasatori suntem toti…Asteptam ca dreptatea, frumusetea, curatenia ..sa pice din cer !
Nimic nu se mai obtine corect….ce model sa vada tinerii (adolescentii ma refer) atunci in jurul lor?
Grea sarcina este sa-ti educi adolescentul…
Mult noroc…!
Aceasta este generatia copiilor “lasati sa li se dezvolte personalitatea” ca nu cumva sa ajunga niste dezaxati asa ca noi astia invechiti si cuminti – ca noi am avut reguli de respectat, reguli impuse de parinti, reguli de bun simt si de trait in societate.
Copiii astia au niste parinti delasatori care au preferat sa lase copii sa cresca precum buruienile decat sa le ofere o educatie. Cand eram de varsta lor, desi am crescut intr-un oras mic de provincie, erau cenacluri literare- pentru pasionati- cercuri de diferite chestii sa iti dezvolti un hobby, tabere la munte si la mare, carti de citit, abonamente la biblioteci. Cred ca mai exista si astazi. Iar pentru copiii crescuti in capitala sau in alte orase mari din tara cred ca varietatea in optiuni pentru petrecerea timpului liber este mult mai mare. Vina este in totalitate a parintilor si in mare parte a scolii, care nu se mai face.Copiilor in scoli nu li se mai induce cultul cititului, nu li se mai stimuleaza curiozitatea de a afla chestii noi, ba din contra.
Ascultasem o stire ieri, cum ca pentru BAC-ul de anul asta era nu stiu ce subiect de facut un eseu pe marginea unui fragment dintr-un text despre o drogata de 14 ani sau asa ceva!!! Poftim!!! Cum anume ii imbogateste cultural acest eseu? Probabil stilul literar o fi unul de inalt nivel…
Si te mai miri ca la 17 ani habar nu au cine a fost Eliade…
Mh mie mi-e frica rau de vremurile in care o sa am un plod, cu o fetitza probabil m-as mai descurca si-as avea grija sa nu-si piarda virginitatea la 12 ani, cu primu’ tzaran care o baga-n seama (chit ca-i implantez vreun gps ceva si n-o las sa iasa din casa decat rar
), da’ cu un baiat chiar ca n-as sti ce sa fac si l-as lasa in grija lu’ ta-su. Educatia asta mi se pare greu rau de tot de facut, tot timpul trebuie sa ai grija sa nu fii prea al dracu’ ca te uraste copilu’ si se-ncapatzaneaza sa faca toate chestiile pe care i le interzici, dar nici prea permisiv ca p-orma ajunge sa-si bage in vena cu prietenii lui la fel de cocolositi de parinti.
Pe bune, mi se pare greu al dracu’ sa fii parinte, de-aia probabil si iese “meseria” de foarte putine ori. Si de-aia poate nici n-ar trebui sa aratam atata cu deshtu’ la parintii emokinderilor, or fi si oameni care au facut tot ce-au putut da’ tot degeaba. Tu ce-ai face daca ai avea un kid de-asta si-ar veni intr-o zi acasa vopsit negru si cu pleata-n ochi, in alta zi cu piercing de-ala imens in ureche, in alta dat cu creion negru pe la ochi si imbracat trendinez si tot asa? L-ai pedepsi de fiecare data? Ai vorbi cu el sa vezi ce-i in tartacutza lui tulbure? Sau ambele? Eu una habar n-am si sper sa nu fiu pusa in situatia asta vreodata, ca am un feeling ca oricum ai da-o nu iese bine.
Cum s-a spus si in articolul despre emo kidsi, problema nu este parul vopsit, airea, piercing-ul sau tatuajele, ci modul de a gandi, mai degraba lipsa neuronilor. Si nu eset vorba de toti emo-kidsii ci de o mare majoritate, care starnesc si atatea discutii. Partea prasta este ca tot mai multi fac copii numai de dragul de a avea copii, fara sa li se acorde nici o educatie, mergandu-se pe principiul “las` ca se descurca” sau, cum am mai spus “sa nu stirbim personalitatea copilului”. Intr-adevar este foarte greu sa ai control total asupra copilului, dar cred ca un minim de preocupare in a-i oferi o educatie si un scop in viata, ar putea duce la evitarea unor astfel de catastrofe. Aici ma refer la copiii normali, din parinti normali, care au fluturi in cap. Evident exista si cazuri tragice, cu diferite traume care ajung asftel si in cazul carora parintii sunt neputinciosi (in cazul in care nu au suficienta initiativa si putere asupa pustiului sa il duca la psiholog). Si mai sunt si cazurile alea teribile in care cu tot ajutorul de la parinti, rude, psiholog si prieteni si respectivul isi pune capat zilelor. Dar aia sunt cu adevarat bolnavi si nu despre astefl de cazuri se vorbeste, ci despre marea majoritate, care pur si simplu se plictisesc si ii fura peisajul junglei in care traim.
putty – mare curaj mare sa aiba viitorul meu plod sa vina acasa asa, curaj vecin cu nebunia
)); adevarul e ca nu ma deranjeaza lipsa de gust in vestimentatie sau alte chestii de genul ci ce se afla in spatele lor; daca copilul meu ar fi cu capul pe umeri, cu o bruma de cultura generala, o bruma de logica, si cateva firmituri de bun simt, l-as lasa sa isi poarte parul cu bigudiuri cu tot 
; cata vreme e vorba de stilul de suprafata nu ma deranjeaza, insa cand hainele si freza devin mai mult decat look ci un mod de a simti viata, cel mai important lucru din existenta ta, demonstratie de stare de spirit, atunci e cqazul pentru un picior in prag si celalalt in posteriorul creti…pustiului;
cat despre o viitoare fetita, economisesc pentru o centura de castitate din titaniu, cu camera de supraveghere ca sa ii si reperez pe taranii care ar incerca;
Ok. Ciudati, altfel, diferiti. Fiecare cu educatia si bunul simt de acasa sau, format din experienta.
Nu sunt primii, nu sunt ultimii. Unii se vor schimba cu varsta, si vor face lucruri mari, altii nu.
SI CE?
Ce daca partii au vina. Ce daca parintii nu au vina. Poate au avut o copilarie nefericita, poate nu.
SI CE?
De ce eu trebuie sa ma uit la ei cu mila sau intelegere, ura sau rautate? NU trebuie. Ei sa fie sanatosi si altii pe langa ei. Ceea ce incerc eu sa spun ( putin incalcit recunosc ) este ca acest fenomen a fost si va mai fi intr-o forma sau alta – teribilismul.
Haidem sa trecem peste si sa revenim la lucrurile importante: detalii despre primul episod din documentarul pe care Mage si NoOne vor sa il faca si, de ce nu, Sange de Corb partea a 3-a.
Poi nu?
PS: Nu, nu sunt parinte. Dar am sora in situatia copiilor de mai sus. De fiecare data cand incercam sa o constrang sau sa o aduc pe calea cea buna, facea ca ea (de multe ori doar ca sa imi arate ca poate). De atunci nu ma mai mir la ciudateniile sale, nu ii mai fac observatii ca parul e mai vopsit ca un tricou hippy la un concert Bob Marley si ca prietenii ei ma sperie cateodata. Vorbesc cu ea normal, o safatuiesc si ii cer sfaturi de la cele importante pana la ce facem maine de mancare. Si, incetul cu incetul incepe sa nu mai vada o chestie teribil de tare sa suferii ca sa fi cool. Baah. anyway, hai sa trecem peste. Tipul le rezolva el. Intr-un fel sau altul.
ai dreptate bogdane, nu mai ca din ce spui ar putea insemna ca noi ne cautam treaba… ori posturile astea despre emo sunt o consecinta directa a agresiunii emokidiene… uite jucam si eu linistit o partida de biliard saptamana trecuta, au venit o duzina de emo la masa de langa si prin exprimare, lipsa de consideratie fata de cei de pe langa ei, fete care vorbeau de mi se rusina timpanu, m-au facut sa nu ma mai gandesc deloc la joc… si nu e prima data. atat
despre primul episod… mai e ca acu incercam sa ne obisnuim cu camera, oricum cand va incepe miscarea si produsul, vom tine jurnal aici;
sange de corb da, diseara sau cel tarziu maine
Din proprie experienta spun ca este foarte greu sa fii parinte. CAnd se naste copilul, nu stii nimic. Pe parcurs inveti cate ceva, dar niciodata nu reusesti sa inveti chestii pe care sa le aplici atunci cand trebuie. Daca reusesti sa inveti in pas cu varsta lui, esti tare, dar de cele mai multe ori inveti dupa ce a trecut. Incerc sa nu judec oamenii in functie de mine, de aceea nu voi judeca nici parintii altor copii decat in conditiile in care isi maltrateaza copilul sau (cum am vazut zilele trecute la o terasa) cand tatal isi bea halba de bere in tovarasia copilului de 10 ani caruia ii ofera bere fara alcool.
Daca reusim sa-l facem sa creada asta, va reusi sa stea departe de emo, de gasti de cartier, de drogurile care se vand in scoli, etc. Dar cum se poate face asta? Aveti vreo idee? Ca eu pe aia a lui Mage cu piciorul in posterior nu o voi aplica pentru ca de aici sigur nu iese nimic bun.
Sunt de acord ca 7 ani de acasa reprezinta baza a tot ceea ce face copilul in prezent, dar si in viitor ca adolescent sau adult, dar la asta se adauga DISCERNAMANTUL lui. Va trebui sa inteleaga de ce EU am dreptate cand, in clasa a treia, nu-l las cu telefonul mobil la scoala, chiar daca nu are unul scump, in timp ce parintii lui Luca il lasa cu ultimul tip de LG. De fapt, asta e baza a ce urmeaza:intelegerea de catre copil ca parintii lui sunt cei mai tari.
fara picior in posterior? ufff m-ai pierdut
)
Imi pare rau ca te-am pierdut
), dar pot sa-ti spun ca eu am un copil care nu stie ce e bataia ca mijloc de constrangere si ca, deocamdata, e bine. A inteles din clasa I ca trebuie sa-si faca singur lectiile si este printre cei mai buni din clasa. Cand imi solicita ajutorul, i-l dau astfel incat tot el sa-si rezolve problema, nu i-o fac eu. In ceea ce priveste disciplina, desi au fost probleme, acestea s-au rezolvat discutand cu el. Nu spun ca metoda mea este cea mai buna, dar pana acum a dat rezultate.
cred mage ca esti pregatit sa devii tata
Pacat ca sunt destul de trist ca sa pot gusta gluma….
anca – I was born ready
)
draga mage,cred ca ai gresit cu exemplul dat.eu,de exemplu,cred ca parintii care gresesc cel mai mult sunt parintii plecati la munca in strainatate si in principal cei care lucreaza in italia.din punctul meu de vedere acestia sunt cei care au adus moda motoarelor in randul adolescentilor teribilisti.aceastia sunt parintii care isi imping copiii spre moarte cu cadourile lor minunate numite motoare si ,de parca nu au facut destule,se considera parinti moderni,asa cum spui tu despre parintii de emokids.am convingerea ca o buna parte din emokids au parintii plecati la munca in strainatate.
se poate, nu zic nu, e chiar tragic…
nu este un gest anti emo,dar vroiam sa va arat cel mai morbid banc pe care l-am primit:”5 Copii emo intr`o camera. Unul se sinucide . De ce? Numai avea un colt al lui unde sa planga .”
e intr-adevar o reactie a noii generatii tinere in urma unui sistem tot mai vicios care corupe spiritul inca de mic,il mutileaza…orice ai face nu e vina ta ca parinte, nu e vina lui ca..copil…e vina celor care tese un plan de manipulare a lumii sau sa=i zic pur si simplu sistem…
http://www.kids-shop.ro/articol.php?articol=947
bun..numai k asta nu mi se pare un parinte tocmai bun…”bun” e in privirea fiilor da’ in realitate e cu totul altfel…si eu vreau mai multa libertate de la ai mei ..sa fac ce vreau etc…..da’ cateodata imi dau seama k nu as face bn ..:-<……am facut multe lucruri kre tin de emo si acum e prea tarziu :-<….si in leg cu emo : ador stilu’…ai mei sunt contra ..dak as arata k o emokida mas putea numi “adevarata emo ” pt k sentimentele lor nu miau lipsit nikiodata….9 generatie nu e chiar asa cum o vad multi….nu au ganduri sinucigase …bla bla bla …..doar k emo au o altfel d viata pe care in general putini adulti o accepta…8-|,,parerea mea..chiar dak am doar 15 ani :-s
emo, 15 ani, si recunosti ca un parinte ar trebui sa aiba un comportament mai strict? mare lucru…
Tokyo Hotel versus Hotel California…
E normal sa va faceti griji… dar orice trend trece.
Noi inca nu avem copii, ne dorim mult si asteptam momentul, dar sper ca pana atunci sa fi trecut moda Emo.
Desi, compensatoriu, e posibil sa apara altceva si mai distructiv pana atunci :-SS
ce vb tu nene.. SS rules
))
Fiul meu are 12 ani … Uimitor cat de putin se schimba lucrurile in timp! E rebel, critic si in acelasi timp ciudat de responsabil. Mult mai responsabil decat mine la varsta lui. Atunci nu ” bantuia” curentul emo, ne placea hard rock -ul , locurile ciudate- chiar sinistre, ne imbracam si noi in negru,aveam parul zbarlit si visam sa fugim in Vest… Diferente nu’s prea multe… dupa cum vedeti! Unica problema pare a fi memoria nostra odata adulti!Nu ma intelegeti gresit: nu sunt deloc toleranta cu baiatul meu, atata doar ca nu ma tem sa-i spun si sa-i arat ca-l iubesc. Si foarte important : incerc sa-i ofer spatiu si posibilitatea de a se exprima. In acest mod este obligat sa-mi atraga atentia prin gesturi sau atitudini extreme. Daca procedez bine sau nu? N-am nici o certitudine! Tot ce pot sa spun e ca … ma straduiesc!
Camelia, conflictul intre generatii si memoria “scurta” a adultilor a existat de cand lumea, totusi sa spui ca e uimitor cat de putin se schimba lucrurile in timp e o declaratie foarte foarte optimista si, parerea mea, gresita;
Actiunile pustilor din ziua de azi au o doza de agresivitate si de inconstienta terifianta pe langa cele ale generatiei mele si cu atat mai mult ale celor anterioare; asta se vede mai putin in orasele mici… la 12 ani nu este inca adolescent
)
eu nu stiu ce sa zic…e reala povestea asta?
e cam ciudat ca si el fiind emo sa vrea sa se sinucida mai ales ca (o micuta coincidenta, si mama face la fel cu mine) i se ofera totul, deci nu are vreun rost sinuciderea…si eu sunt emo dar cu siguranta nu ma voi sinucide, chiar daca viata e cea mai mare prostie, incerc sa o schimb intr-un lucru bun 
sa ai grija de el si imi place foarte mult freza 