Pentru ca la noi inca nu s-a uitat cine aducea mamutu de urechi in grota, nici cine mergea la razbel si uda glia cu sange, nici cine ridica stalpii colibei, milenii de-a randul, ca sa aiba si gurita lor dulce ceva de papa, sa nu trebuiasca sa faca masaj mongoloizilor si sa aiba un loc caldut in care sa impleteasca sosete.

Pentru ca femeile de aici poseda o cunoastere istorica mai intinsa de juma de secol, adicalea de cand femeia nu mai are nevoie de toate cele de mai sus, din varii motive, ori ca mamutu’ a disparut saracu’, ori ca nu mai e rezbel la scara larga, ori ca exista firme specializate de constructii.

Pentru ca simtul masurii aici inca nu s-a pierdut si cand pui in balanta mii de ani cu zeci, da cu minus.

Pentru toate astea, aici, unde barbatii sunt mai barbati si de asta ni se nasc vorbe pretutindeni din ciudosenie, noi primim martisor de 1 martie, iar ele se multumesc numai cu valentinu, dragobetu si optu si iepurasu si ziua de nastere si ziua de nume si aniversarile de 1,2,3 luni, ani ( de la ziua cand ne-am intalnit, ziua cand ne-am sarutat, ziua cand ne-am luat…) si craciunu si fara ocazia ( nu scapi fara ocazie ca nah, tu numai cand e vreo data faci ceva frumos, eu nu merit nimic special intr-o zi normala?).

Deci da, barbati adevarati dom’le nu ciurucuri cand punem noi piciorul in prag se scutura casa cu tatul.

sursa foto

Cuvantul si-a gasit loc in limbajul contemporan pentru a ne defini ca specie, atat superioara cat si de o principialitate mai presus de necesitatile fizice. Cand vorbesti de umanitate te gandesti la caldura unui act de ajutor dezinteresat, la sensibilitatea celui care freamata la gandul ca undeva departe viata e mult mai grea decat a lui, la marinimia celui care isi rupe de la gura pentru a-l hrani pe altul.

Morfologic este cuvantul care ne reprezinta rasa, cel mai complet epitet care ni-l poti atribui, oare faptul ca ni l-am atribuit chiar noi schimba ceva?

O rasa care in goana dupa tehnologie nu tine cont de absolut nimic altceva in afara propriilor dorinte ( nu ma pot raporta la tehnologie ca la o nevoie in sensul stric la cuvantului, nu cred ar muri cineva fara telenovele..), care a ajuns sa schimbe dinamica fenomenelor naturale, sa extermine specii nici macar concurente doar conlocuitoare, sa porneasca razboaie pe baza de orgolii, lacomie sau resurse pentru aceeasi tehnologie, e reprezentat de acest cuvant?

O rasa care a inventat circul media, vanatoarea momentelor intime ale celebritatilor ca distractie planetara, care ucide pentru placere, la ordin, sau pentru numele tarii din care face parte, are dreptul la asa o nobila eticheta?

Umanitatea exista, ea picura in stropi mici si rari, din cate o pornire de mila sau un act generos, dar stropii astia mici sunt ridicoli pe langa suvoaiele de brutalitate, crima, razboi, distrugere, invidie, perversitate care definesc de fapt istoria noastra ca rasa.

Imi vine in minte notiunea de brand ca instrument suprem de marketing si ma gandesc imediat la o realitate prezentata mai aproape sau mai departe de adevar pentru a convinge un anumit segment al publicului sa faca ceva. Tot timpul brandul este gandit pentru un public exterior si atunci pentru cine am gandit noi eticheta asta, brandul asta ideal, imaginea asta idilica?

Pentru noi. Umanitatea este brandul cu care ne mintim singuri, pentru ca adevarul e prea greu de suportat, iar noi ca indivizi singulari nu o sa ne simtim responsabili pentru ce am facut ca rasa pana acum, chiar daca fiecare dintre noi beneficiaza de istoria trecuta si arata aceleasi porniri distructive in bula lui sociala.

O minciuna izvorata din dispret pentru noi insine si din lasitate, o perna pusa peste un pat de fachir pentru a ne oferi un confort psihic, confortul de a merge mai departe asa.

sursa foto

Continuam seria cautarilor bizare pe google, pentru mine e si mai bizar cum reusesc sa ajunga la mine pe cautarile alea dar na, probabil tot ce nu gaseste google arunca la mine, ca si asa ala scrie numa prostii ).

feon efecte secundare – cu feonul nu este de jucat stiind foarte bine gama variata a efectelor sale distructive; incepem cu parul umflat gresit, catastrofa pentru orice exemplar de gen feminin daca se intampla inaintea unei iesiri si terminam cu moartea subita in cazul in care respectiva exponenta de gen feminin nu are rabdare sa iasa de sub dus inainte de a se usca pe cap.

statusuri barbierit – deja e o manie asta cu statusul de pe mess, nu mai ajunge ceva generic de genul ” sunt la baie” totul trebuie documentat foarte clar si detaliat, trebuie sa gasesti formularea potrivita pentru minutele in care te razi, te speli, stai pe tron si te rogi sa se intample miracolul sau dimpotriva sa se termine ca te-a ostoit de puteri.

fluturi emo – fluturele emo este o specie gasita numai in partea superioara a Amazonului fiind recunoscut foarte usor dupa zborul in dinti de ferestrau fara o tinta anume, dupa aripa sa dreapta verde si cea stanga roz, dupa petele negre de langa ochi si mai ales dupa faptul ca ii place sa se arunce in gura broastelor cu limba lunga, endemice tot acelei zone.  O alta caracteristica importanta este alegerea habitatului, oriunde gaseste un colt si oleaca de umbra, fluturele emo va sta ghemuit, pe intuneric.

iutube cercei de pus in putulica poze – hait, daca tot e atat de mica de ce s-o mai incarci si cu metal, e clar ca nu se mai presteaza de nici un fel… daca se cautau cercei pentru coloana infinitului mai intelegeam;

cum se face blooguri de intrnet – trist este ca vreo cateva mii de umanoizi care ar fi in stare sa scrie asa o cautare deja au aflat cum se face blog, ba l-au si facut.

Cum sunt eu asa adanc artistic in fire, era normal sa imi placa sa ma joc cu imagini, concepte si text in ramura asta tot mai des intalnita in discutiile cotidiene a web-ului. La web design ca si la fotbal sau politica se pricepe toata lumea, dar ca si in celelalte domenii sunt putini care chiar stiu ce fac si multi care doar cred asta.

web design logo

Cel mai simplu mod de a face diferenta intre un designer adevarat si un incepator (poate fi si unul cu ritm foarte lent de progres chiar daca a inceput cand avea 3 ani…) este sa vezi cum isi foloseste cunostintele. Un incepator sau slabut in domeniu se chinuie sa indese absolut tot ce stie in proiectul de care este responsabil si nu numai atat, ci sa se si vada absolut tot ce a aplicat.

Pentru el efectele si sculele puse la dispozitie de softul de design nu sunt un mijloc de a realiza designul dorit ci un scop in sine, adica hai sa pun umbra cat mai groasa sa vada omu ca i-am pus umbra, sa pun si steluta aici si emboss dincolo, la text sa bag trei efecte si gradiente, culori cat mai multe, sa vada omul ca am muncit. In marea majoritatea rezultatul este absolut cumplit, ochii iti obosesc dupa cateva secunde pe respectiva pagina, textul e ingropat in atatea umbre, efectele sunt atat de evidente ca dau impresia de bucati aruncate aiurea in imagine.

Evident urmarind un stil anume si un designer bun poate folosi culori tipatoare, sau stil incarcat, dar numai cand tema o cere. Cred ca cea mai potrivita comparatie este cu eleganta unui costum. Un costum din ala roz lucios poate fi purtat cu succes de catre un pimp negru intr-un club, dar niciodata nu va putea fi comparat ca valoare cu un costum de lux italian sau englezesc…

Imi place sa cred ca eu am depasit de mult etapa respectiva si ca pot produce design elegant, stilat si mulat perfect pe ce vrea sa inspire clientul prin identitatea sa vizuala. Din pacate insa intotdeauna m-a deranjat sa scriu codul din spatele imaginilor, adica exact limbajul care le face sa functionzeze, ma plictiseste extraordinar de tare. Cum insa in ultimii ani s-au dezvoltat cateva platforme excelente de web si poti folosi fara probleme munca a mii de oameni, facand cate o corectura ici si colo in cod ca sa iti serveasca scopurile si aspectul asta s-a mai reglat.

Unde vreau sa ajung pana la urma? Pai, pana cand o sa ma fac de un justitiar cumplit nu pot sa stau sa rabd de foame, eventual imi mai trebuie si niste carti scumpicele asa ca trebuie sa fac ceva. Si daca tot sunt de acord sa fac oleaca de web design m-am gandit sa o fac organizat, impreuna cu Noone ( care este mult mai tare pe cod, poate pentru ca e programator si nu designer ) ) care m-ar scuti exact de partea care nu imi place.

Asa ca dragilor daca aveti ceva design de facut, apelati cu incredere la cea mai a dracu echipa de pe pamantul asta, cea de la >>unuzero<<, care e zero si care e unu mai vedem .  Acolo gasiti cateva proiecte, consideratii de stil si mod de lucru ale magnificilor de noi, a si ca suntem ieftini raportat la calitate.

Pentru cei care sunt un pic mai interesati de domeniu, si vor sa vada cum am ajuns la logo si la designul cartii mele de vizita, precum si niste consideratii generale despre ce inseamna identitate vizuala ii invit sa citeasca si sa vada schitele >>aici<<.

Va prezint unul dintre cei mai buni dansatori necunoscuti ai lumii intr-o performanta magistrala executata maiastru pe un teren aproape imposibil, nisip ud si greu. Dansul este unul al victoriei, al recunostintei fata de ce i-a dat apa si al incalzirii membrelor inghetate de la frigul tras de cort.

Urmatorul minut reprezinta finalul seriei >>Fire de Aventura<< , adica ultimul minut al episodului 13. Da am reusit sa termin un “documentar” de pescuit si aventura de 13 episoade, in care ritmul si peisajul difera de la episod la episod si eu am folosit cele mai primitive tehnici de editare, inclusiv un cuier si plapuma.

Uitandu-ma inapoi nu pot sa nu fiu mandru, doi indivizi care nu stiau absolut nimic despre asta au reusit sa faca ceva pe segmentul asta, deosebit de tot ce au facut profesionistii de la televiziunile noastre, lucru confirmat de spectatori. Pur si simplu am refuzat sa renunt atunci cand pus in fata imensitatii muncii pe care trebuia sa o prestez si a cunostintelor nule in domeniu, iar pana la urma am reusit.

Tot uitandu-ma inapoi nu pot sa nu ma gandesc ce naiba a fost in capul meu, cand stiam deja ca fara anumite relatii care sa te poata promova la o telembiziune sau la o revista cu care sa cuplezi un dvd, esti mancat. Am gasit solutia asta cu vizionare si plata online, singura viabila pentru noi, dar cea mai neobisnuita in peisajul romanesc ( cred ca este prima initiativa de acest gen)  lucru ce a cantarit greu in reticenta oamenilor de a scoate banul.

Pana acum am recuperat 0,8% din investitie si nu pot nu injur cand stiu ca as fi putut avea o masinuta draguta… dar nu e totul pierdut, seria va continua sa adune bani cu picatura de pe piata romaneasca, de data asta fara sa mai ridic un deget, ea fiind gata si copata pentru spectatorii noi, iar eu o sa ma apuc de seria in engleza, unde sistemul asta de plata este foarte cunoscut de lume si nu o sa ridice asa mari probleme. Bazandu-ma pe faptul ca exista totusi romani care platesc si vor sa vada seria, trecand peste noutate, ma gandesc ca piata externa va fi si mai receptiva si inca nu am renuntat la rezultatul recuperarii investitiei si eventual la o continuare si mai tare.

Dancing in the sand: