Lingura de lemn si Prutul

  Am cumparat o lingura de lemn. Simpla si alba, fara nici un model, sculptata destul de lenes si aproape deloc nefinisata. Cu 5 lei, am luat linguroiul. De la o batrana din parcarea supermarketului unde am facut cumparaturile pentru partida de pescuit in care sunt plecat.

   Am expus de atatea ori cum nu suport eu babele si mosii care cred ca doar pentru ca au trait un secol trebuie sa aiba respect si drepturi in plus de la toti si fata de toti ceilalti… ce nu am spus pana acum este sentimentul de caldura care ma moleseste de cate vad o batrana sau un mos care trec sfios prin existenta, au ramas asa cum era din totdeauna, fara sa creada ca sunt mai destepti sau mai buni doar pentru ca ani de zile nu au reusit sa decedeze.

   Nu pot sa refuez vreodata ochii unei babute care ma roaga sa o ajut si eu sa isi castige niste ultime clipe linistite, ca e vorba de o lingura de lemn prea scumpa pentru cat de urata e, ca e vorba de niste oua, dau chiar daca sunt ultimii bani pe care ii am in buzunar; faptul ca la varsta asta nu ai incetat sa muncesti si incerci sa iti castigi vrednic painea este un semn al unui sange de om adevarat, de om care intelege firea si valoarea lucrurilor, de om neatins de nesimtirea societatii in care traim.

  Am luat lingura imagindu-mi un mos carunt la fel de batran ca baba, cum sta pe bancuta din fata casei si ciopleste cu un briceag cu maner de corn, pe care il are de cand era baiet falnic, la linguri de lemn; si face una pe zi ca ochii nu il mai juta… am luat lingura fara sa ma targuiesc, gandindu-ma ca platesc pentru un zambet almosului cand vine babuta cu banu acasa.

   Acu ca lingura era cumparat de la niste mestesugari la pret de engros si babuta era de fapt o comercianta deghizata… cine stie? Pentru mine brandul era imaginea de mai sus, la fel cum cand vad cersetori batrani, stiu ca majoritatea nu au avut rusine si simt nobil toata viata, dupa smecheria si lipsa de duiosenie din glas…

   V-am spus de ce am luat lingura si va las, ca sunt in drum spre Prut, de unde voi reveni peste cateva zile cu noi aventuri de povestit.

1. 

   fanhendry says:

   August 20, 2009 at 11:10 am

   Deci babuta sau mosulica sau amandoi impreuna au o strategie de marketing foarte tare de au convins un lup batran ca tine sa le cumpere produsul. Intrebarea ar fi aveai nevoie de respectiva lingura sau au fost si mai tari in vanzari ca ai luat-o fara sa ai nevoie.
2. 

   aml says:

   August 21, 2009 at 5:43 pm

   s-ar putea sa fi cam luat teapa in cazul asta…batrana era pozitionata strategic, cerea un pret cam mare raportat la marfa, iar daca avea si vreun repertoriu pentru atras musterii inimosi, e clar…
3. 

   Mage says:

   August 24, 2009 at 7:22 am

   fanhendry – da corect, pentru un lup ca mine trebuie marketing de cel mai inalt nivel )

   aml – acum ca stau si ma gandesc mai bine e tot mai plauzibila varianta asta

   - in alta ordine de idei, scriu de pe granita in dimineata de pauza a partidei, peste o ora plec din nou la peste ( am schimbat locul ) – pana acum noi aventuri cu lighioane salbatice, caldura, mirosuri insuportabile si peste putin ( doar un salau cu care mi-am ridicat recordul personal a mai salvat aparentele) ; poate pe locul nou reusesc totusi sa prind ceva povestesc in cateva zile.
4. 

   Pavel says:

   August 25, 2009 at 2:26 pm

   In Cluj este o batranica care vinde niste seminte de bostan. Vai de capul ei… si niste ochi albastriii !!!! Si era imbracata ca “la tara” batranica. De cate ori o vedeam ii plateam semintele dar nu luam nici o data.. si ea se uita in ochii mei si dadea din cap in semn de multumire.

   Cand am aflat cat castiga!!!! am ramas crucit Si acum cand o vad nu ii mai dau nimic… Desi am zis ca daca o vad de 3 ori a patra oara sa ii dau 1 leu… ca daca toti fac ca mine are totusi din ce trai…

   Asta daca nu cumva are si vreo 3 nepoti care oricum ii poarta de grija babei.. iar ia castiga cat pentru 4
5. 

   Mage says:

   August 31, 2009 at 9:45 am

   macar te-ai invatat minte )
6. 

   Seth says:

   September 18, 2009 at 12:55 am

   Ştiu şi eu un tip in Cluj care vinde linguri de lemn pe stradă. Îl întâlnesc aproape de fiecare dată când merg la muncă pe turele de dimineaţă, tot timpul în acelaşi loc. Nu i-am dat importanţă prea mare pentru că e tânăr (până în 25 de ani) şi nu cred ca are vreun handicap fizic.
   Nu văd vreo utilizare pentru lingurile de lemn. La mine în familie nu se folosesc.