Intelectual de rasa
Acum ai la dispozitie o infinitate de surse pentru orice informatie ar putea tine de cultura generala, de la atotstiutorul goagal pana la canalele dedicate discovery, ng, animal planet, si bineinteles tot mai putin folositul print, adicalea carte mai, new media freaks.
Cand imi cladeam eu cultura generala ( pe vremea aia parintilor le venea mai usor sa impinga copilul spre iluminare, hi5-ul si counter stike-ul fiind notiuni total necunoscute) nu aveam decat carti ( a se observa folosirea decat-ului precedat de o negatie, tot de la carti mi se trage).
Era singura modalitate de a-mi hrani imaginatia si profitand de biblioteca substantiala pe care o adunase tata, ii dadeam sa pape cateva carti pe saptamana. Ciudat e ca nu am citit literatura pentru a retine date si personaje, tot ce ma interesa era atmosfera cartii si ideea pe care o trimitea autorul peste vreme. Tata ma sicana constant cu intrebari despre numele vizitiului care ducea eroul principal la bal iar eu, in afara de faptul ca nu stiam desi abia terminasem cartea, nici nu intelegeam de ce ar fi trebuit sa stiu.
Multi ani mai tarziu, miraculos pot spune, tata mi-a spus ca l-am intrecut demult in capacitatea de a analiza si intelege un discurs literar. Chiar si cu modul asta de a citi fara sa pui accentul pe date tot iti ramane cate ceva in cap. Acel ceva era multumitor cand am iesit de pe portile liceului, puteam discuta la un nivel onorabil pe o multime de subiecte, iar abilitatea de a rationa extrem de detaliat ma facea foarte relaxat in discutii cu oamenii mari ( alde intelectuali rasati de moda veche).
A venit facultatea unde mi-am indesat tone de informatie in cap pentru a o putea reproduce la examene si unde m-am oprit din cititul de placere. Apoi a venit era IT-ului din care am extras si de acolo tone de informatie, mai cum sa faci un site, mai cum sa folosesti un instrument grafic si cum sa faci un design, ajungand acum sa fac si editare video. Nu spun ca mi-a venit greu sa invat chestii de la zero, ba chiar pana de curand, cand am obosit, mi se parea fascinant si ma simteam mai bogat de fiecare data cand o faceam.
Partea proasta, cea care ma sacaie dureros de tare in ultimul timp, este ca pompajul asta de informatie juridica sau specializata pe zeci de scule si programe si principii, s-a asternut ca un strat dens si impenetrabil peste cultura mea generala, hranita primitiv din file de carte. Mi-a ramas modul de a gandi, capacitatea de analiza si rationamentul destul de ascutit, dar baza aia de bun simt a literaturii, istoriei si artei universale s-a ascuns pe undeva in capusorul meu, agresata de tehnicizare si notiuni virtuale.
Ma simt sarac tare, cam ca atunci cand mi-am dat seama ca nu mai stiu deloc franceza; a nu fi inteles gresit nu suport limba respectiva, dar parca totusi e pacat sa stii sa legi macar doua cuvinte si apoi sa le uiti pana si pe alea. La varsta mea onorabila si la modul in care am fost educat acum ar fi trebuit sa fiu un intelectual rasat si nu sunt; evident nu ma compar cu sutele de mii de pseudo-intelectuali de duzina ci cu ce stiu eu ca ar trebui sa fie un astfel de personaj.
Imi dau un termen de 3 ani pentru a-mi reveni si iau niste masuri drastice:
- luat veioza ( ziua nu am timp sa citesc dar noaptea, cand e si momentul meu preferat…)
- abonament la biblioteca si citit carti de oameni mari
- ma chinui sa cumpar istoria artei de vreo 4 ani, de fiecare data cand imi aduceam aminte nu aveam bani, anul asta o cumpar
- as putea sa imi cizelez un pic limbajul ( cred ca sunt unul dintre putinii ciumpalaci care si-au stricat stilul de oralitate intentionat pentru a fi cu baietii si apoi nu a mai putut scapa de el 
)
- franceza, chineza, rusa ( astea la anul pentru ca acum am de terminat o gramada de chestii si de invatat vro 15 mii de pagini de drept pentru la toamna)
- un instrument muzical ( stiu ca nu face parte din arsenalul obligatoriu al unui intelect desavarsit dar posibilitatea de a intelege mai bine muzica si melodicitatea din jur iti imbogateste spiritul)
Sugestii de adaugiri pe lista?
Leave a Reply
Comentarii Recente
Ultimele Posturi
De vazut
Se pare ca sunt considerate cunostinte generale cele legate de partea umana: literatura,limbi strine,muzica dar in opinia mea asta e doar o parte. Cunostintele generale sunt cu atat mai valoroase cu cat iti folosesc in viata de zi cu zi, ai sa zici “oricine trebuie sa fie in stare sa intremeze o propozitie coerenta”, e adevarat dar in acelasi timp e absurd sa stii Istoria literaturii romane de Calinescu pe de rost dar sa nu fii in stare sa socotesti restul la magazin sau sa nu stii ce e aia mecanica newtoniana, sa nu stii in ce se masoara forta sau cine e si ce a facut Gauss, “Ce imi trebuie sa stiu notiuni de mecanica clasica?”, vor zice multi, raspunsul e simplu, cu cat intelegi mai mult lumea din care esti parte cu atat vei reusi mai bine sa iti faci ordine in viata si sa intelegi ce se intampla in jurul tau.
Concluzia mea: pana ce evidentul din viata de zi cu zi nu este inteles, nu are rost sa te chinui cu scrieri complicate sau notiuni abstracte de literatura ori limbi straine exotice pentru ca probabil nu vei ajunge prea departe.
PS am scris comentariul adresandu-ma autorului, dar nu e cazul comentariul e generic si se adreseaza “intelectualilor de carton”, daca mi se permite figura de stil. Mage e versat in stiintele reale si intra-adevar confirm ca are o logica ascutita si poate duce la capat o discutie in orice domeniu
hmmm…aici nu mai am nimic de comentat:-D imi plac oamenii care citesc si care se preocupa sa-si cladeasca o cultura.si eu incerc sa o fac.am doar 22 de ani si ma aflu in momentul in care constientizez cel mai tare cat de important este desi pot sa spun ca nici in liceu nu am neglijat asta. nu pot sa spun ca am avut acasa o biblioteca foarte vasta dar de ceva timp am inceput sa mi-o construiesc eu. in fiecare luna achizitionez cateva carti din diferite domenii, pe care ma straduiesc sa le si citesc. cat despre franceza…ma ofer sa te meditez…sunt profa de franceza(primul meu an de invatamant):-P
Octav – aici nu vorbim de baze; asa cum oricine trebuie sa stie o propozitie corecta asa trebuie sa stie si notiuni elementare de matematica, de genul carora iti permit sa calculezi restul la un magazin;
Cat despre un nivel un pic mai inalt, unde bagam intelectualii rasati, pozitia ta este complet gresita; ar trebui insa sa detaliez de ce si cred ca as face bine sa fac un post separat pentru asta, oricum pe scurt ideile sunt cam asa:
- stiintele umane iti folosesc mult mai mult in viata decat cele reale (contrar rationamentului tau din punctul asta de vedere ); ele iti ofera o intelegere a societatii, a oamenilor, o stiinta a comunicarii ce intervine zi de zi, mult peste cum ar interveni mecanica sau fizica; atentie aici vorbim despre cunostintele teoretice, un om nu are nevoie sa stie de newton pentru a sti ca marul va pica pe jos daca ii da drumul din mana si nici de Edison ca sa monteze un bec;
tu spui ca stiintele reale te ajuta sa intelegi mai bine lumea; ei bine, lumea omului e compusa in primul rand din cultura, de mentalitati, de civilizatii, de diferente intre popoare; toti suntem guvernati de legile fizicii dar ele nu se schimba daca le stim sau nu, atat vreme cat efectele ne sunt cunoscute restul nu e necesar – pe cand lumea omului asa cum o vad eu, pentru a fi cunoscuta mai bine are nevoie de stiintele umane;
luam teoria lui Pitagora si legea lui Arhimede, doua chestii pe care cred ca esti de acord ca trebuie sa le stie oricine; cu ce te-au ajutat vreodata in viata, practic? cu nimic, atat vreme cat nu le folosesti in meserie ele sunt total inutile, ca orice alta formula fizica sau matematica ce sare peste aritmetica de baza.
pe contra-exemplu, faptul ca ai citit o larga selectie de literatura te-a format ca limbaj, ti-a pus in miscare imaginatia, capacitatea de a intelege si alte tipuri de indivizi si de mentalitati, lucruri care se vad in felul de a fi; importanta practica se vede prin modul de a interactiona social…
limbi straine – ajungi intr-o tara si ii cunosti limba, avantaj imens;
etc.. etc..
Atentie insa, pentru mine istoria, cultura si civilizatia omenirii este formata si din personajele care i-au modelat destinul, adica marii fizicieni si matematicieni;
dar argumentatia cu notiunile din stiintele reale sunt mai folositoare in viata de zi cu zi( din nou, ma refer la teorie) este total neacoperita;
Am discutat aici despre utilitatea culturii de diferite feluri pentru a-ti da un raspuns unei pareri gresite, dar tin sa precizez ca asta era total pe langa subiect.
Demersul meu nu are nici o legatura cu utilitatea sau cu necesitatea ci doar cu o dorinta launtrica; cand inveti pentru a apare destept ( am cunoscut indivizi care invatau pe de rost neologisme sau carti ca sa aiba ce arata) nu cred ca ai sa ajungi vreodata un intelectual fin, pentru ca odata ce aparenta e satisfacuta nu mai continui..
Eu simt lipsa culturii la modul intim, interior; ma termina de draci cand aud despre un anume eveniment sau carte si ma chinui sa imi amintesc despre ce era vorba, stiind ca odata stiam. Dorinta de a cunoaste, de a acapara cultura asta clasica, nu are nici o legatura cu utilitatea sau necesitatea, ci pur si simplu cu sufletelul propriu. La fel cum toti avem dorinte materiale care nu ne sunt absolut necesare, dar le urmarim cu ardoare, asa avem si pasiuni; din educatie si startul in viata, una dintre pasiunile mele, ignorate complet in ultimul deceniu, este cultura; cand am simtit ca mi s-a dus si ultima bruma m-a intristat teribil, vreau ceva inapoi, nu din utilitate ci din placere;
Andreea – cum, nimic? Te rog frumos, mai citeste odata poate totusi
)); cat despre franceza, cum spuneam limbile le las pentru anul viitor, dar s-ar putea sa te interoghez pe mail, peste vro 2 luni despre o anume chestiune, om vedea 
)
crede-ma, l-am citit de vreo trei ori si…nimic, nimic:)):))::))
Franceza?… Nu vreau sa mai aud de ea! Da stiu e pacat sa nu o stii dar ma lipsesc de ea.
Eu cred ca plafonarea e cel mai mare dusman al omului. Nu conteaza cu cat de mare e lista cu ce vrei sa faci ci conteaza vrei sa te educi in continuare. Asta mi se pare cel mai important.
In concluzie:
Sa studiez “Retorica” e pe lista, iar maine imi sunt progrramat la bibleoteca sa imi fac abonament-ul.
Sa ma apuc de proictul meu mai vechi cu turismul..
Sa citesc anul acesta carti de-ale lui Djuvara printre altele.
Sa fac un ONG care sa face ceva “frumos” pentru Falticeni sau pentru cei ce au aceleasi conceptii ca si mine si locuiesc in oraselu asta.
Aaaa si pe primu loc ar fi …sa ma angajez… ca vad ca aici nu conteaza cate facultati ai si ce stii efectiv sa faci… ci mai degraba “a cui esti”. Si cel mai frustrant e ca joburile nu apar in presa sau pe internet ci pe radio-sant
)
constat cu dezamagire ca era juridica este cea care a adus sfarsitul cititului de placere, si cu la fel de mare regret faptul ca era IT a avut o contributie nociva (numai in sensul ca au dus neglijarea culturii, desigur). Nu inteleg de ce crezi ca perioadele respective au sufocat cultura ta generala. Pentru ca acum nu mai stii lucruri pe care le stiai candva? Asta nu e oarecum normal intr-o anumita masura? si oricum e o chestiune care se rezolva repede. Pentru ca n-ai mai citit “carti de oameni mari” (whatever that means…) Cine te-a impiedicat sa citesti ce-ai vrut tu? banii? – pai nu e musai sa cumperi neaparat tot ce vrei sa citesti; timpul? – e o scuza banala, cand vrei sa faci ceva, gasesti si timp pentru asta, oricat de putin
Pavel – bafta la reintroducerea in campul de munca falticenean; data viitoare cand trec pe acolo iti dau un semnal sa iesim la un pahar de vorba (asta se intampla macar de vreo doua trei ori pe an, de cand ma tot rog sa se vanda casa bunicilor din magnificul oras…)
Aml – ce am scris nu se bazeaza pe crezare ci pe fapt, asta s-a intamplat; modalitatea ta de a analiza lucrurile este in acest caz total teoretica si neaplicabila in practica, mai ales la evenimentele descrise.
nu, nu cand vrei sa faci ceva gasesti timp si pentru asta oricat de putin, asta e o perspectiva a unui mod de viata oarecum relaxat; cand citesti mii de pagini de literatura de toceala sau stai infipt cate 6-8 ore pe documentatie abstracta de programare, design, video, etc si apoi alte nenumarate ore incercand sa le aplici in nici intr-un caz nu iti vei folosi timpul liber tot pentru activitati intelectuale… un film, un sport, o plimbare.. sa simti ca te incarci un pic;
timpul si energia sunt limitate; da teoretic poti sa spui “dorm cu o ora mai putin si citesc o carte” dar asta o spui cand nu ai tras niciodata lungi perioade de timp cu efort intelectual intens;
daca 2 oameni sapa o groapa intr-un minut, 60 de oameni o sapa in 2 secunde? – limitarea timpului nu se raporteaza doar la cat folosesti pentru ceva si cat ai liber, ci si la cata energie consumi si ce rezerve mai ai pentru a face un anumit lucru in timpul liber; cu alte cuvinte principala cauza nu este lipsa timpului ci lipsa energiei de a face ceva, iar cand acel ceva necesita o anume stare de spirit, nu rezolvi nimic daca il mimezi, sau il faci mecanic.
ca macar odata pe saptamana poti sa gasesti jumate de ora sa citesti, chiar daca pe deasupra, scanand mai mult, e un lucru, in schimb sa citesti cu adevarat, bucurandu-te de asta, intrand in atmosfera cartii, este total altceva; pentru asta ai nevoie de energie, disponibilitate, timp liber consistent;
postul este absolut personal fara vreo pretentie de generalitate, asa ca e cam greu sa-si merite tonul acuzator.
Eu am inteles altceva din ce a zis aml… mai mult ca sigur nu a vrut sa spuna asta dar eu asta am inteles:”constat cu dezamagire ca era juridica este cea care a adus sfarsitul cititului de placere”
Intradevar parca nu mai scrii atat de bine, frumos sau cum vrei sa spui. Adica
era juridica dauneaza blogului 
nope, era juridica se referea la facultate ( asta am spus) etapa care a trecut de mult; cand am inceput blogul eram iesit din respectiva era;
diferenta majora intre prima etapa de scris pe blog ( inainte de a incerca documentarul) si a doua, nu are legatura decat cu starea mea mentala si cu timpul pe care il am pentru scris; acum as putea sa scriu foarte bine despre lucruri adanci sau triste sau analize obiective, dar nu prea am energie si timp, in schimb posturi haioase, scrise in stil elegant si cald nu as putea sa produc decat in urma unui efort cumplit de mare;
pur si simplu refuz sa las blogul sa moara, nu stiu de ce, poate in speranta ca odata voi reveni la scrisul placut… asa ca scriu cate ceva o idee, un fapt de existenta cotidiana, un orice… dar bijuterii bloghisto stilistice nu mai scriu si penru ca ar fi munca titanica si oarecum risipita.. cand mi-o veni atunci – carte
)
nu cred ca ai inteles comentariul lui aml
Ce dragut
, la fel si eu cu franceza… Niciodata nu mi-a placut, stiam sa vorbesc bine cand am terminat liceul (nu fluent, dar ma descurcam bine), acum am ajuns la stadiul in care mai pot face doar propozitii simple si scurte: “Le soleil brille”, “J’aime les crêpes à la confiture” =)) [haaaa, sper ca am pus bine accentele =)) ca n-am trisat cu google translate 
]
Nu inteleg de ce vrei sa inveti rusa si chineza, dar bravo tie
=)) [poate pentru ca-s multi si rusii si chinezii?! 
))]
PS: Ce-ti mai place sa scrii raspunsuri lungi!
Eu recunosc, ma pierd la un moment dat (oare am inceput sa-mi pierd rabdarea odata cu trecerea anilor?!?)
Tonul personal al postului e cat se poate de limpede, iar eu n-am vrut sa sune nici general si nici acuzator comentariul meu. Din ce-ai scris tu, eu am inteles ca dai o mare parte din vina pe elementele componente ale erei juridice si erei IT, pentru ca au intrerupt brutal legaturile tale cu diverse surse de cultura. Chiar daca poate n-ai realizat asta atunci sau ai acceptat-o ca atare fiindca asa erau circumstantele. De ce spun ca sunt dezamagita? Pentru ca ai lasat impresia ca excluzi ideea de te fi imbogatit cultural in vreun fel de pe urma facultatii, si ca ambele perioade ti-au rapit de fapt din energia pe care poate ai fi vrut s-o folosesti altfel. N-as crede ca timpul asta te-a furat culturii si nici ca a fugarit cultura din tine. Cred ca senzatia asta a unei rupturi, a lipsei sau saracirii se datoreaza faptului ca a trebuit sa-ti concentrezi mult din timp si din energie pentru niste chestiuni mult specializate, probleme punctuale despre care trebuia sa afli tot ce se poate sti. Iar cultura generala a ramas undeva in urma, bosumflata si parasita. Clar n-ai facut istoria artei la drept, si n-ai mai avut ocazia sa arati nimanui unde e capitala Bruneiului pe harta. Si unde-i buba? Ai aflat multe alte lucruri pretioase, poti fi mandru ca inclusiv dupa perioade de chinuri groaznice si privatiuni culturale mai stii inca destule, ca e suficient sa arunci cu niste apa ca sa revigorezi ce ai uitat, si ca poti sa mai adaugi ce vrei tu daca te mobilizezi putin. Totusi, din ce-am inteles eu, cea mai tare provocare de-abia acum urmeaza, pentru ca era IT din prezent se lupta cu era juridica reloaded, si ambele trebuie sa faca fata unor ambitoase planuri culturale. Acum sa te tii
Simpatic Pavel, chiar daca a fost in eroare
Nici nu ma asteptam sa fii de acord
,totusi parerea mea e ca doar completeaza ce spui tu acolo si nu neaparat contrazice, asa cum tu gandesti ca Pitagora nu prea e de ajutor in viata la fel as putea zice si despre filozofie sau literatura, dar nu zic asta fiecare e cu rost,cu cat intelegi mai mult cu atat ai o viata mai plina, asa functioneaza la mine cel putin.
In masura egala stiintele reale, stiintele naturii cat si cele umane trebuie sa faca parte din cunostintele generale ale oricarei persoane care considera ca ar avea inclinatii intelectuale, sa zic asa, problema e ca intr-adevar o viata ai si nu ai timp de toate dar sa aduni putin din fiecare eu cred ca e posibil.
PS prof mea de Romana din liceu chiar se lauda ca nu e in stare sa calculeze restul la paine…matematicile elementare sunt folositoare altfel te fura ca-n codru
si nu subestima prostia sunt multi care nu stiu tabla inmultirii dar banuiesc ca asta va face subiectul unui alt articol despre analfabeti ..
As citi psihologie pentru “cultura” si ceva SF pentru relaxare
Ada – bonsoir, mes amis!
) atata mai stiu… rusa si chineza vreau sa invat pentru ca as vrea sa ajung pe acolo ( iar rusa in special e o limba extrem de internationala, cateodata mai folositoare decat engleza sau franceza)
Aml – am inteles; facultatea ar fi fost un mediu absolut perfect de a-mi imbogati cultura, puteam sa merg la alte cursuri ca nu m-ar fi intrebat nimeni nimic, aveam o imensitate de alegeri; dar eu am avut asteptari foarte mari de la facultatea propri,e am fost extrem de dezamagit vazand sistemul de predare, subiectivismul la notare si copiatul nesimtit… asa ca m-am rupt pur si simplu e mediu asta,, l-am negat – am invatat numai in sesiune, am trecut examenele si cu asta ba asta;
daca stau si ma uit in urma as fi avut timp liber sa invat zece limbi si sa fiu o enciclopedie culturala
); am ales sa frec menta in cele mai distractive moduri, nu zic ca nu a fost excelent dar puteam sa gasesc un compromis; ala a fost modul meu personal de a reactiona la inselarea asteptarilor.
dupa aia insa, nu am mai avut energie si nici timp pentru cultura, lucrurile stand cum am explicat mai mult; da, stiu o gramada de lucruri noi si as putea sa fac niste chestii cu adevarat deosebite daca as avea posibilitatea financiara sa o fac, m-am imbogatit cu tehnici din multe domenii, dar cultural fas si imi lipseste, atat tot.
Octav – si eu sunt pe ideea ca trebuie sa ai o baza din toate, sa fii mai cizelat pe cateva domenii care iti plac si evident sa fii bun in domeniul tau; din punct de vedere al utilitatii insa stiintele umane iti aduc mai mult in sfera sociala, care este determinanta in momentul asta.
Dorin – la mine literatura de spalare a creierului contine o gramada de genuri printre care si sf-uri, iar cea de ralaxare contine si chestiile de cultura; cititul care nu ma relaxeaza este cel fortat ( invatatul) sau al materialului prost ( sa spunem coaielio ala
) =)) ) si altii la fel.
“la mine literatura de spalare a creierului contine o gramada de genuri printre care si sf-uri”
la cat SF am citit sau am urmarit la TV la viata mea ar trebui sa fiu zombi acum, conform citatului. Astora de ne place SF-ul suntem mai aerieni putin si avem o gandire mai abstracta, probabil consecinta a meseriei pe care ne-am ales-o.Sunt si multe SF-uri gay dar sunt si multi autori de referinta ca Vernes ca Asimov,Clark,Scott Card.
Confirm ultimul tau post te contrazic virulent si zic ca literatura SF merita incercata…hahahaha.
PS credeam ca asta e rolul discutiilor online si nu numai, sa discutam si in contradictoriu atat timp cat nu se ajunge la jigniri, daca am fi toti de acord asupra vietii ce rost am mai avea sa discutam aici?!
am folosit o expresie in sensul meu personal si nu mi-am dat seama ca de fapt luata in sensul normal e total altceva;
“spalare a creierului” e pentru mine o activitate ce implica suprema relaxare, in nici un caz prostie; la asta ma refeream, asadar cand vreau sa ma uit la ceva de spalare a creierului, vizionez cu placere – die hard, vreun western, avatar, cateva seriale… la fel ma referer si la carti; sf-urile sunt scrise foarte simplu ca stil, fara cine stie ce subtilitati si trimiteri la alte surse culturale, pe care daca nu le stii pierzi sensul textului pe care il citesti; sunt foarte usor de urmarit, la fel ca si filmele mai sus mentionate;
la asta ma refeream, nu ca ar fi proaste sau nu ar merita citite, ci ca , fiind foarte usor de urmarit le incadrez la cea mai pura relaxare, cea care nu ma face sa muncesc intelectual; iar pe langa asta, ii spuneam lui Dorin si literatura mai “grea” ma relaxeaza dar in alt fel.
Ps. pentru mine discutia contradictorie argumentata este un foarte bun mod de a-ti intretine intelectul si de a-ti spori ascutimea rationamentelor; dar modelul asta de discutie nu are nimic in comun cu torentul de agresivitate bazat pe ignorarea totala a nuantelor sau a situatiei pe care o expui intr-un text sau cu atacurile si etichetele pe care ti le dau pintiflici care nu te cunosc, nu te citesc, nu te inteleg… si are tot atata tangenta, zero, cu discutiile in care prietenii se simt atacati personal cand tu nu le dai dreptate pe o idee sau un rationament.
In rest, in limitele unei discutii frumoase, e o placere, vorba ta nu ar mai avea farmec daca toti am imparti aceleasi pareri si nu ar fi unii ( toti in afara de mine) care sa mai si greseasca
))
ma tem ca trebuie sa revin cu o completare imi pare rau ca nu am citatul tradus in romaneste (varianta pe care o citesc eu),G. Benford – Timescape (titlu original), nu e chiar “easy reading”, ciatatul cred ca spune totul:
…We now have enough evidence to believe Tommy Gold’s old idea—that there are pans of our universe which have enough clustered galaxies to form their own closed geometry. They won’t look like much to us—just small areas with weak red light coming out of them. The red is from matter still falling into those clumps. The shocker here is that these local density fluctuations qualify as independent universes. The time for forming a separate universe is independent of the size. It goes like the square root of Gn, where G is the gravitational constant and n the density of the ontracting region. So it’s independent of the size of the miniuniverse. A small universe will close itself off just as fast as a large one. This means all the various-sized universes have been around for the same amount of “time.” (Defining just what time is in this problem will drive you to drink, if you’re not a mathematician—maybe if you are, too.) The point here is that there may be closed-off universes inside our own. In fact, it would be a remarkable coincidence if our universe was the largest of all. We may be a local lump inside somebody else universe. Remember the old cartoon of a little fish being swallowed by a slightly larger one, in turn about to be swallowed by another bigger one, and so on, ad infinitum? Well, we may be one of those fishes….
avem total alte definitii ale notiunii de “easy reading”, pentru mine sunt 3 lucruri care conteaza aici:
1.stilul – sunt stiluri literare dureros de precise, stiluri de un baroc expasperant, stiluri sacadate, care, la cel mai inalt nivel al autorului lor, necesita o putere de concentrare stabila si un gust cultivat ( un fel de caviaruri literare
) – SF-ul, romanele politiste, de spionaj, de actiune, triler-horor gen Saul sau King, toate au un stil foarte usor de digerat, putand fi urmarite fara nici o problema de orice om care stie sa citeasca; diferenta intre “nuvele exemplare” sau tratatul de vanatoare ale lui odobescu, cu ce spui tu ca e varf de lance in sf este imensa.
2. trimiterile – sunt opere literare pline de aluzii, trimiteri si referinte la curente filosofice, alte opere, folclor, personalitati, etc; ca sa poti urmari exact rationamentul autorului si firul logic al personajelor; se pot citi si fara sa stii la ce trimite, doar ca pierzi foarte mult din gandirea autorului; pendulul lui foucalt cred ca e un exemplu in sensul asta si chiar numele trandafirului, care desi este foarte usor de citit, fiind la fel de palpitanta ca un politist contine destul dovezi de eruditie.
maretele sf-uri contin cel mult referiri la un volum anterior al seriei sau la ceva de acelasi autor.
3. ideile – aici partea tare a sf-ului este sf-ul in sine, construirea unor lumi, legi ale fizicii, rase imaginare; toate insa sunt la vedere, expuse, ca niste date pe care ti le dau autorul pentru a construi un cadru de actiune; nimic u este ascuns, nimic nu este de dedus ci doar de inghitit; mai mult nimic nu este de demonstrat ci de luat ca atare, de la copacii vorbitori pana la viermii de desert care rup stilul;
faptul ca o minte inclinata poate pleca de la o carte din asta si visa deschis la alte universuri, nu tine de carte ci de cititor; strict referindu-ma la greutatea operei, atata vreme cat ti se da un cadru in care sa urmaresti actiunea, o intelegere a cuvintelor care il compun este de-ajuns; citatul tau in romana este la fel de greu de inteles ca un episod din dexter; daca era de demonstrat, asta e cu totul alta mancare de peste, dar nu e… in sf totul se ia ca atare, aturoul este demiurugul lumii respective asa ca el face regulile si nu ai cum saii aplici nici un rationament exterior… foarte simplu de scos teorii, nu?
literatura de mare angajament clasica presupune la nivel ideatic cam asa:
- empatia cu personajele pentru a le intelege comportamentul (in sf comportamentul este definit clar prin apartenenta la o rasa cu niste coordonate fixe si eventual o exceptie, iar cand e vorba de oameni ca personaje, complexitatea lor este la nivel oricarei carti de actiune sau politiste)
- intelegerea unei anumite epoci, macar in cateva elemente, fara de care nu prea poti sa pui in context trairile personajului (”O Zi Din Viata Lui Ivan Denisovici” – e o nuvela splendida, usor de citit, dar fara sa stii absolut nimic despre comunism, nu ii vei simtit mai deloc emotia, sau mult mai putin decat daca stii ceva despre asta si mult mai mult daca l-ai si trait)
- cateva idei despre o anumita cultura ( ce ti se da la sf mura in gura, cand omul defineste rasele , lumea, sau ce a devenit pamantul dupa apocalipsa – in literatura clasica trebuie sa stii tu…)
nu mai continui, pana la urma parerea mea e foarte clara, cand ti se da negru pe alb o idee de inghitit, este mult mia simplu si mai usor de citit, decat cand se presupune ca o ai dinainte sau trebuie sa o formezi tu.
Toate explicatiile astea sunt insa inutile dintr-un motiv foarte simplu; nu poti sa te dezici total de literatura clasica de mare valoare, sa spui ca iti picuri ceara pe limba inainte sa iti pierzi timpul cu tampeniile alea, sa nu citesti absolut nimic din sfera respectiva si apoi sa ai pretentia ca emiti pareri corecte comparative sau orice alta parerea care implica cumva si partea respectiva a cuvantului scris; si probabil nici nu vei intelege explicatia respectiva;
Eu de exemplu nu sunt un cunoscator al sf-ului, am citit cate ceva, ce mi s-a recomandat de prieteni si am facut-o cu aceeasi usurinta cu care iti citesc amintiri din copilarie… se prea poate sa fie ceva carti sf atat de extraordinar de inteligente incat sa mi se para greu de citit ( nu scrise prost si fara logica – ca alea tot greu de citit mi se par si le arunc cat colo..), dar in general stilul si datele problemei dintr-o carte sf sunt extre de lejere, cel putin pentru mine, in comparatie cu lietartura altor genuri. iar gama de emotii pe care ti le provoaca un sf este si ea limitata la un zambet si la jocul cu o lume imaginara.
faptul ca inteleg ambele fete ale monedei ma ajuta oarecum sa imi formez o parere personala si sa am dreptul sa spun literatura sf este pentru mine o joaca relaxanta, pe care pot sa o parcurg fara vreo fortare majora, daca nu e prost scrisa.
daca in schimb as sti numai una, cealalta, nu m-as arunca la comparatii; sunt cateva anime-uri japoneze care se vreau destept filosofice, sunt convins ca un consumator strict de anime-uri le vede ca pe niste chestii care iti solicita inteligenta la maxim fata de animeurile normale; ma intreb eu daca si-ar pastra parerea dupa ceva lectura de filosofie pura…