Foamea de la 95, icrele de Manciuria si hotul retardat
Daca in seara de dinainte ai fi haladuit, cautandu-ti inspiratia in susul Copoului si ai fi parasit aleea imbibata cu miros de floare de castan, oprindu-te in fata caminelor din Targusor, ai fi observat fara indoiala un tanar june prim, cu un par negru ca pana corbului si cu niste ochi de te baga in toate boalele ( numai daca esti fata ), care se invartea in loc, de pe un picior pe altul, uitandu-se incontinuu spre capatul strazii. Ba din cand in cand mai ciulea si urechile incercand sa prinda un zgomot cunoscut.
Dintr-o data ochii i se lumineaza si isi dezveleste fasolele intr-un zambet de reclama la Colgate. Pe strada apare un Tico rosu, cumplit de inclinat spre dreapta, cu roata din fata stanga ridicata in aer, dandu-si duhul de la greutatea incarcaturii. Cum se opreste bolidul, individul deschide usa din spate, se agata de cutioaia cat toate zilele care se odihnea pe bancheta si da sa o traga afara. Se inroseste pana in varful urechilor, tenisii ii pedaleaza in zadar pe asfalt, ii auzi pocnind vreo doua vertebre, pana cand, cu naduf, renunta.
Respira rar de doua ori, isi strange aerul in plamani, is face palmele palnie si urla “95, mancare baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa” de vuieste tot Targusorul. Pe ferestrele a trei camine, cateva sute de metri de geam, se iveste o diversitate monumentala de fetze studentesti, cu aceeasi expresie de invidie crunta si foame teribila intiparita adanc pe chip. De pe usa caminului C2, ies navala, vreo 8 bucati de material uman masculin, care mai de care mai dezbleojati, in bermude, slapi, pantaloni de pijama, unul in prosop de baie, care cum i-a gasit urletul de ajutor.
Urmarind actiunea vestitei camere 95, intelegi cat de proaspat ne este sangele roman in vene. Perfect organizati, scot cu greu cutia magica, o pun la mijloc si formeaza o falanga perfect etansa, deplasandu-se in acea formatie invincibila, prin teritoriul ostil si plin de cotropitori al Targusorului, ascunzand pe deplin cutia de privirile celorlalti.
Ajunsa in camera, turma de fericiti baricadeaza usa cu paturile metalice, cu harletzul de pescuit, cu frigiderul si se deda ospatului. Friptura de ratza cu sos de gutui si tuica, crap prajit in lapte, o mamaliga cat roata carului, chiftelute marinate, pepene murat, salata boef si salata de vinete cu maioneza, amandine de ti se topesc in gura, choux a la creme pufoase si eclere cu crema de vanilie, toate se duc pe gatlejul hamesitilor. Un singur lucru ramane pentru a doua zi, prin traditia camerei cea mai de pret delicatesa a pachetului, o mancare pentru cei mai fini aristocrati, salata de maduvioare cu frunze de menta si icre de manciuria. Un singur borcan, doar 800 de grame din ambrozia zeilor, este asezat cu grija pe geam, ancorat bine de fereastra ( e vorba de etajul 3), urmand a fi apreciat la adevarata lui valoare a doua zi pe stomacul calm si nerevasit de o foame de 2 saptamani.
Boc, boc, boc, boc. Asta imi suna in timpan, cand razele soarelui abia uscasera roua de dimineata. Iritat de bocaniturile insistente, incercam sa ma trezesc, cel putin de-ajuns cat sa imi deschid ochii si sa il vad pe curajosul ala care e destul de nebun sa se miste atat de subtil prin camera la ora aia. Deodata zgomotele inceteaza iar dupa o mica pauza sunt inlocuite cu niste plescaituri facute de niste limbi mici, mici si rapide si niste gemete de placere oarecum pasaresti. Imi ia ceva pana ma trasneste crunta realitate. Sar din pat urland “ salata baaaaaaaaaaaaa, ca va omorâ€. Toti adormitii din camera sar si ei speriati. Cateva clipe mai tarziu, noua fetze stinse se uitau la borcanul de pe geam. Capacul era facut ferfenita iar salata mancata pana la ultima firmitura.
Lui Radu, exemplarul cel mai dolofan al camerei, au inceput sa ii curga lacrimile ca la inmormantare.
Vali a innebunit in stilul lui caracteristic si de pe marginea patului a inceput sa bombane ” Valii, Valii, il cheama pe Vali salata, auziti ma?”.
Eu eram in stare de soc.
Gabi, de departe cel mai pasnic reprezentant al 95-ului, se uita cu o privire fixa la nenorocitii de hoti, care stau, ranjind satisfacuti si satui pe crengile celor trei ciresi care ajung pana la nivelul nostru. Da, pitigoii ne-au facut din nou figura, dar de data asta nu au mancat fasole, chiftele din copite de cal, sau alte nenorociri ce stateau de obicei pe geam ci SALATA noastra preferata.
Gabi incepe dialogul cu talharii ” Bine ma, nenorocitilor, da tot? Tot ati crapat in voi, n-ati lasat nimic, crapa-v-ar fierea-n bila de dihanii spurcate. Ei lasa ca vedeti voi pentru asta. Va mananc si eu pe voi futu-va-n cur de mameluci”
Apoi se intoarce calm spre mine si foarte bland, chiar daca buzele ii tremurau dupa sange ma intreaba daca pot sa ii prind unu, sa-l mancam si sa ii invatam minte. Toti ochii camerei se indreptara spre mine, stiind ca o propozitie care incepe cu “oare poti sa..” are sanse mari sa duca la un moment memorabil.
Eu sunt incantat, nici nu m-as fi putut gandi la o razbunare mai buna. Ma apuc febril de pregatiri, spunandu-i lui Gabi sa pregateasca reteta ca pitigoiul e pe drum. Iau din cuier minciogul de pescuit ( triunghi de plasa dotat cu maner extensibil de 2 metri) si il pun intr-o pozitie strategica pe bordura ferestrei. Iau niste bucatele de miez de paine si sterg borcanul talharit, cat sa imprumute un pic din aroma dumnezeiasca. Pun miezul de paine in plasa minciogului, inchid pe jumatate fereastra si imi pun o patura verde in cap sa ma camuflez.
In scurt timp ametit de mirosul firmiturilor, un pitigoi, cel mai tare din parcare, isi ia zborul spre geam. Se apropie vertiginos si se aseaza pe rama minciogului, de unde se uita cu pofta spre miezul din mijlocul plasei. Il vad asa nehotarat, parca banuieste ceva, nu e prost deloc seful nemernicilor aia. Sunt atat de concentrat incat vad totul cu incetinitorul. Piciorul gheros al cumplitei jivine se ridica de pe rama si se misca inainte. Astept cu infrigurare sa atinga plasa, dar exact atunci Radu se gaseste sa tuseasca si imi sperie pasaroiul. Slapul din piciorul meu drept zboara instantaneu spre cimpoiul binefacatorului odata cu o injuratura printre dinti.
Dar nu era totul pierdut, observ ca seriful stelar zburase pe o creanga mai de jos si vorbea incet si rar cu alt pitigoi. Nu stiu ce i-a fi zis ca asta si-a luat zborul spre noi. Cand i-am vazut fata am zis clar ca al meu e, seriful trimisese proabil pe retardatul satului, ca in caz ca ceva e in neregula sa nu piarda vreun element important. Doamne, nici macar directia ca lumea nu putea sa o tina, atata era de prost. S-a izbit in prima faza cu capul de rama minciogului, dar a reusit sa se catere pana la urma deasupra. Cu un ochi se uita la cioc si cu unul la spate, nici nu stiu cum vazuse saracul painea. Nu a stat mult pe ganduri si s-a bagat la miez. Atunci am tras eu puternic de minciog, am pendulat ustensila si am pravalit plasa pe podeaua camerei.
Victorieeeeeeeee, stiam ca e pe undeva prin plasa minciogului, asa ca m-am uitat triumfator in jur, savurand fetele bulbucate ale colegilor de suferinta, cand Radu mi-a stricat din nou bucuria : “Vezi ma ca e resoul pornit”. Cand ma uit in jos, pusesem plasa exact pe resoul incins si incepuse deja sa fumege. Impacientat am tras de scula, nevrand sa gatesc pitigoiul involuntar si m-am linistit, fumega painea, nu pitigoiul.
L-am luat frumos in mana si i l-am intins lui Gabi. Galiganul il ia se uita la el si se inmoaie ca o fata mare cand il vede cat e de handicapat. Nestiind pe unde sa scoata camasa incearca si el o scuza desteapta ” Consumam sarea degeaba pe asta nu vezi cat e de slab?”.
Il iau inapoi si ii zic, desi eram convins ca la cat de tantalau arata, uita ce i-am spus pana ajunge inapoi in cires.
- Bai daca va mai prind la borcanele noastre, va vanez unu cate unu si va mancam pe toti! Ai bagat la cap in mortii matii de pitigoi?
Dupa ce retardel a confirmat din cap, i-am dat drumul. A zburat din nou pe trei carari si a aterizat cu greu langa ceilalti.
Nici un drac pitigoi nu a mai pus vreodata piciorul pe pervazul nostru si de cate ori unul din noi iesea la geam era fixat cu priviri ucigase de zecile de pitigoi, randuri , randuri din ciresi, de in primele zile ne era frica sa iesim din camin. Drept pentru care am lipsit toti o perioada de la cursuri, ca dupa aceea sa ne cerem scuze invocand crunta realitate, adica frica fata de pitigoi…
Trackbacks/Pingbacks
- A doua saptamana de concurs - [...] Vara la mare Indoctrinare inca din scutece Bem ceva Amintiri din copilarie Amenintarea ratoiului Foamea de la 95, icrele ...
- A înnebunit lumea | Ilar - [...] http://www.reactii.ro/mage/foamea-de-la-95-icrele-de-manciuria-si-hotul-retardat/ [...]
Leave a Reply
Comentarii Recente
Ultimele Posturi
De vazut
articol dedicat baietilor de la 95; pentru cei nefamiliarizati cu cel mai tare oras universitar al tarii, sa precizez ca Targusorul este un mic si izolat campus de camine, care gazduia numai si numai exemplare de dilimani, batuti in cap constant cu leuca, si prietenele lor stationate ilegal
Finalul articolului pare desprins dintr-un film SF. Dupa ce te delectezi cu voinicestile aventuri ale galiganilor mafomisti si dupa ce-ti revii din socul emotional produs ce scena vitejeasca a vanatorii (recunosc faptul ca mi-a scapat un “ohhh” admirativ) finalul te izbeste apoteotic in moalele capului.Toata fascinatia care m-a cuprins parcurgand articolul s-a dus respectiv pe apa sambetei :frica de pasarici i-a tinut in stand-by cateva zile pe vajnicii degustatori de bunataturi! Imi si inchipui cum stateati, care pe unde apuca,tremurand ca de friguri galbene,pe dupa perdele, pe sub pat ori ascunsi dupa usa toaletei, asteptand ca privirea grotestilor inaripate sa se mai imblanzeasca.Pentru asta ai o bila roz-fucsia! Sa se asorteze si cu stinghereala ta de ieri:P
genial!
eu ii inteleg perfect. Cine a vazut “Pasarile” si a mai pus la cale si o asemenea razbunare impotriva unor reprezentante ale speciei, are toate motivele sa se ascunda. Se stie doar ce rele pot fi niste pasari asa de mici atunci cand le superi
unaverry – cumva stiam ca finalul o sa para incredibil, numai ca povestirea se bazeaza pe fapte reale, iar nenorocitii de pitigoi se uitau intr-adevar urat, da urat tare… si erau multi, multi tare si rai , rai tare… cu bila roz, chiar nu am ce face
))
dobilomanu – merci
mikaela – numai tu ma intelegi, si stii ce inseamna privirea incarcata cu ura a pitigoiului de Targusor
Mage,vazand raspunsul tau m-a fulgerat un duios puseu liric
):
Odioase pasarici
Pe la geamuri se aduna
Ne mananca din mancare,
Noapte buna!
Descompuse de teroare
Ale noastre moci spasite
Stau ascunse prin cotloane
Mult prea rau sunt urgisite(ochii ne ies din orbite)
Dup-o doza de Viagra
Voinicia-i refacuta
Furci, topoare, coase, bate
Strasnic in vazduh se-avanta.
Ofensiva pasareasca
Nu-i usor de inabusit
Cu-asa bestii inaripate
Nici “Vandam” n-ar fi glumit!
Mi-e si frica sa scriu strofa de incheiere
).Las la latitudinea voastra o varianata de sfarsit..aaa..pardon, final.
Ca stejarii in furtuna
Stau fomistii-n clar de luna
De Viagra n-au nevoie
Ca-s fibrosi de buna voie
Cand la pitigoi se uita
Uita pana si sa ..ta.
Nu puteam sa nu specific, acest fapt, cand ai calcat orogliul intregii camere de masculi feroce in picioare.
Foaie verde mar domnesc
Cred ca-ncep sa ma tampesc
Oare n-am citit degraba
Cum s-au dat masculii-n stamba?
Cam tarziu pentru-a ta stirpe
Sa incerci a o mai drege
Fost-au “moi” ca niste carpe,
Deci a lor ferocitate
Nu ma lasa decat rece.
iui !
))
sa stii ca am crezut pentru câteva clipe ca ti-a reusit miselia cu capcana si l-ai prins si l-ati mâncat pe pitigoi (bietul de el, dragalasul !)
ce bine c-a scapat !
faina poveste, faina de tot !
mai de reusit a reusit dar ne-a fost mila, asa de nervosi cum eram
.. ce dragalasi frate, niste fiare hamesite si rele cu spume la gura, numai ala era un exemplar mai plapand 
)
Lasa unaverry ca imi iau eu revansa cu o povestire plina de virilism, masculinitate, cruzime, si toate cele, sa vad dupa aia daca tot rece ramai la ferocitatea noastra barbateasca
fain…
ce vremuri mai erau si alea… prin C3, mai la deal 1 pic ne confruntam cu ciorile (nu cetatzenii de etnie rroma sau tziganii cum le zic unii) care pe langa tupeu incredibil mai aveau si 1 una bucata cioc puternic cu care mi-au gaurit toate capacele de plastic de la caserolele cu bunatati!!!!!!!!
iti recomand sa vezi c2-ul renovat!!!!! sa vezi acuma conditii…ooffff! ce mult vreu sa mai fiu student la iesi…
nu mai e bine mai baiatule sunt oameni seriosi cazati acolo, in camera la mine stau fete toci toci, o fi mai bune conditiile (e si greu sa fie mai rele) dar cred ca tot mai palpitant cu 10 nebuni ca noi pe metru patrat
)
Buuuuuun…in afara de faptul ca icrele de manciuria era o salata mexicana de cartofi cu porumb sau eu stiu altceva…multe mancaruri exotice mai veneau…insa mai rar
)…si nu ramanea pana a doua zi nica…faza cu pitigoiul este reala reala…numa ca eu l-am salvat intr-un fel…m-am rugat de gabulea care il manca din priviri =))…fomistu…facea parjoale din el =))…VREAU SA FIU DIN NOU STUDEEEEEEEEEEEEEEEENNNNNNNNNNTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT SI FOMIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIISSSSSSSTTTTTTTTTTT
ma radule te-ai trezit tu… de ce ai zis ma de salata, nu puteai sa lasi asa, sa dam si noi impresia ca suntem de neam bun? cautasem la dictionar dupa icre de manciuria si acu ai stricat dat pe gura tot… ah, vine slapuuuuuuuu
Mmm, abia astept articolul ala despre virilism, masculism, cruzime & ferocitate! Siii…tot in nota funny va fi?:))
bah trebuia sa spui ca tu faceai salata de icre…te trezeai dimineata si mulgeai icrele de la carasii din butoi =))
a da asa e, poate scriu si despre asta
)))
unaverry, o sa fie deosebit de analitico-serios…
Da, si despre faza cu carasii trebuie sa scrii …. si despre ciumpalacu’ ala – am uitat cum il chema – care a venit de la dus si-a imprumutat chiloti de la Remusuc =)) =)) =))
care ma cosmine ca nu mai tiu minte? bruni sau care?
)
=))
Da, Bruni e …
)
gasit id chilot hot
) florin_ro_bt asta e bruni…si-a tras teava =))
o bruniiii reloaded
))