Dumitru ( Sange de Corb III )
Forfota mare pe dealurile de langa oras. Soarele abia incepuse sa piste roua de pe florile salbatice si deja o gramada de curiosi se adunase pe cealalta culme, la o distanta sigura. Toti se uitau la cele doua avioane de vanatoare, amenintatoare chiar si din praful pistei rosiatice care taia campul pana aproape de apa Somuzului.
Langa al doilea monstru de otel, un tanar ofiter incearca sa isi stapaneasca emotiile.
Fug prin ploaie, el si Ionut, descult, fara sa le pese de scaietii din iarba deasa. Iar n-au avut grija si vacile au intrat in lanul de porumb, dand jos vreo trei randuri intregi. Macar sa-i apuna putin mania pana ii vede la ochi, sa fie scarmaneala mai blanda. Fug de nebuni  spre fantana haiducilor, secata de cateva primaveri bune. E singurul loc unde nu bat ochii vulturesti ai batranului. Se coboara in putzul adanc cu peretii din piatra de rau si raman acolo, agatati de scobiturile pe care tot ei le-au sapat, cu fata lipita de muschii umezi, ferindu-si ochii de sutele de vrabii care isi apara cuiburile. Au invatat ca daca nu se misca deloc, vrabiile se linistesc repede, mult mai repede decat mania tatutzului.
O voce latrata il scoase pe tanar din fantana haiduceasca, ascunzatoarea sigura a copilariei, al carei imagine il calmeaza de fiecare data.
- Dumitru Corbu!
- La datorie, sa traiti!
- Pregatit?
- Pregatit, sa traiti!
- Dati-i drumul atunci!
Generalul saluta scurt si restul incep sa se agite, fiecare pe postul sau. Tanarul ofiter si cu unul din instructori urca in carlinga. La celalalt avion, cativa racani se chinuie sa lege un panou albastru, iar pe pista se fac pregatiri.
Cele doua avioane isi iau zborul in uralele multimii de pe celalalt deal, care ii urmareste cu infrigurare.
In al doilea avion, Dumitru respira mecanic, calculat si nu clipeste nici macar odata. Se tine ca scaiul de avionul din fata, coborand si urcand odata cu el, ca prins intr-un vals printre nori. Panoul de sub coada avionului se balangane furios, a dracu racani nici sa il lege bine nu au fost in stare.
Aude vocea instructorului laudandu-l, zambeste usor dar nu spune nimic, greul abia urmeaza. Mai au putin si ajung la zona sigura, ii e din ce in ce mai greu sa isi controleze respiratia. Gata, sunt deasupra lacului. Impinge usor capacul manetei de tragere cu degetul mare, strange maneta in mana si isi odihneste acelasi deget pe butonul rosu.
Ochii i se fixeaza pe panoul care se balangane sub coada celuilalt avion. Inima ii bate nebuneste. Aude ca prin vis cuvintele ” acum trage ” si mana i se inclesteaza pe maneta. Apasa si un jet de gloante fierbinti pornesc din teava mitralierei, inrosind aerul.
Leave a Reply
Comentarii Recente
Ultimele Posturi
De vazut
Nu inteleg ce legatura are paragraful “Fug prin ploaie, el si Ionut…” cu restul textului…
…pacat ca le scrii atat de scurte…
ma olimpicule ce naiba ma
) :
“O voce latrata il scoase pe tanar din fantana haiduceasca, ascunzatoarea sigura a copilariei, al carei imagine il calmeaza de fiecare data.”
nu se intelege?
)
Ahaaaaaa…….ma prind mai greu:))
eu nu prea inteleg ce legatura are cu celelalte capitole, in afara de faptul ca unii se numesc Corbu? Nu ai avut o legatura nici la primele doua, dar tot au fost mai legate intre ele, decat asta de primele 2.
off asta inseamna sa il scrii pe bucati… daca ar fi fost scris odata, primul capitol s-ar fi chemat Vasile Corbu ( i-ar partile cele doua se suprapun perfect, adica ultima replica a primuli e prima replica la al doilea ) iar al doilea capitol s-ar fi chemat Dumitru Corbu. Titlurile diferite ar fi presupus un salt… legatura o sa apara cat de cat in a doua parte, dar romanul fiind construit intr-un anume fel, cred ca trebuie sa fie macar pe la jumate pentru a se intelege exact ce e, cum e, despre ce e
Ca in cazul oricarui roman, in care nu se intelege din primele pagini legatura dintre personaje si firul actiunii…
daaaaaaaaa, asa e, prin asta se vede ca e roman serios
))))))
Nu am experienta cu romanele citite pe bucati, din cauza asta nu ma prinde actiunea. Plus ca mi se pare ca e prea putin scris. Scuze!