Hachiko: A dog’s story

Sa-l ia naiba de film.
Daca esti o persoana normala probabil ca odata sau de doua ori o sa iti dea lacramioare pe la oculare.
Daca esti un iubitor de caini s-ar putea ca fenomenul sa se transforme in precipitatii lungi, ca o ploaie mocaneasca.
Daca esti un pampalau si jumatate care a avut caini la care a tinut mult de tot atunci sa te tii in fata puhoaielor torentiale care o sa iti tasneasca din sufletel.
Eu sunt un barbat adevarat, nu credeti ca e vorba despe mine in ultima propozitiune, tin insa postul asta scurt ca ma dor ochii si nu prea pot sa ma uit la monitor; ma dor evident din total alte cauze…
PS. deosebit
Vreo doua filme, Kick Ass, Ghost Writer si Daybreakers
Despre doua filme care ma tenteaza si unul pe care l-am vazut.
Incepem cu o comedie care are o idee foarte isteata, cel putin pentru mine si tocmai din aceasta cauza cred ca are mult potential; cum insa o comedie trebuie sa aiba un scenariu mult mai bun decat o drama pentru a atinge audienta si pe mine, nu inseamna neaparat ca ma va sparge in hohote de ras sau zambete aferente umorului inteligent.
Dupa cum se vedea si in cautarea de pe google comentata acu ceva vreme ” cum sa fiu un super erou” sfaturi la care eu raspundeam cu sugestia unei perechi de chiloti lucioase, multi viseaza, dezamagiti probabili de agresivitatea si numarul crescand al victimelor ei, la un rol de super- erou care sa puna lucrurile in ordine.
Asta este si ideea filmului, un tip obisnuit, nici pusti, nici matur, vrea sa fie super erou si asta si face
. Si ideea din hancock mi s-a parut excelenta ( un super erou betiv, brutal si ingrozitor de badaran) dar personajului i-a lipsit culoarea iar filmului ritmul, asa ca dupa ce trailerul imi captase interesul la vizionare m-a lasat rece, nu a fost prost ci mediu, dar imi inselase asteptarile ( asta ca tot vorbeam cu Mikaela despre atitudinea dinainte de vizionare).
Sper ca asta sa confirme si sa fie o comedie spumoasa cu dialoguri destepte si comic de situatie fara clisee vulgare ( m-am saturat de comediile din ultimii ani la care daca nu se vomita, grohaie, mananca cu gura deschisa, trage vanturi.. nu e funny; exceptie facand Hangover, unde se intampla si din astea dar stilul e destul de rafinat incat sa nu fie o comedie pentru prostalai).
Al doilea film este Ghost Writer, un thriller politic cu regizor de marca, actori de marca, atmosfera ce pare a fi de marca
. Desi imi plac filmele despre puterea politica, manipulare, ma rog chestii din spatele scenei, desi imi plac actorii si subiectul i se pare interesant si filmul bine gandit, nu pot sa nu ma astept sa aiba totusi un rimt lent si sa ma plictiseasca un pic, sper sa ma insel.
Al treilea film, cel pe care l-am vazut deja este Daybreakers. De fiecare data cand ma uitam la un film cu bampiri ultra-strong si ultra-tough de numa’ Blade putea sa ii faca, ma gandeam tot timpul de unde conceptul asta de grija a secretului, a identitatii ascunse, cand ei sunt atat de dotati pe langa noi. De acord nu pot iesi ziua, dar la cat sunt de ai dracului, in doua nopti cred ca fac un oras mai mic si vreo doua baze militare
).
Daybreakers merge pe conceptul asta de suprematie si incepe actiunea cand deja rasa umana a devenit o raritate si saracii bampirei se chinuie sa gaseasca un inlocuitor pentru sangele natural, ca de nu, le crapa buza de foame. Desi fan al ideii filmul nu m-a prins deloc, m-am uitat, am vazut, am terminat, gata. Nu sezantie de dupa, nu zambet, nu ganduri analitice, zero. M-am rasucit eu de doua ori si am concluzionat, idee buna, actori buni, scenariu cursiv fara lucruri trase de par sau dialoguri stupide, deci unde fu problema? Cred ca un scenariu bun dar nu stralucitor are nevoie de o regie care sa il ridice, asta nu cred ca a avut-o. Pentru mine, intr-un cuvant, sters.
Anul asta vine cu o abundenta de filme pentru masculul feroce din mine, dar despre alea vorbim altadata (Last Aberdeen, Centurion, Robin Hood, Clash of the titans, Prince of Persia, plus ultimul Rambo cu o distributie care scoala parul de pe spate oricarui fan al filmelor de actiune si care a facut ca pe platoul de filmare sa fie cea mai densa concentratie de testosteron din univers).
Avatar – sau cum sa nu te uiti la un film
Ca in aproape orice domeniu si in materie de filme, consumatorilor le place sa se imparta in categorii. De fapt numai celor din clasa superioara, aia care stiu dom’le despre ce e vorba, le place sa se imparta, ca la restul nu le pica prea bine sa afle ca de fapt ei sunt niste amatori, niste ignoranti in materie.
Pe ideea asta am urmarit reactii pe baza filmului Avatar, nici ca se putea candidat mai perfect pentru un pic de analiza a consumatorului modern de filme. Sper ca se intelege de la sine ca si eu fac partea din clasa superioara… plin de cunostinte vaste de dinamica cinematografica.
Sa revenim la Avatar. Nu ne vom ocupa de marea majoritate a publicului, adica cei pe care filmul i-a cucerit si care au iesit de acolo zambind ci de exponentii clasei superioare care au avut cate ceva de spus, ceva ce mediocrii ceilalti nu au fost in stare sa vada, ca deh ei e vulgul de unde sa stie…
1. Cei care au gasit sursa de unde a copiat scenaristul. Astia sunt cei mai culti, si nu pot sa nu arate ce carti/filme/anime-uri au vazut; partea proasta este penibilul majoritatii ideilor expuse in acest procedeu; Matrixul a fost copiat dupa ghost in a shell, m-am uitat nene la ghost in a shell, raportul era ceva de genul ” Gogh l-a copiat pe Da Vinci” “ha?” “pai a pictat portrete…”.
Asa si cu Avatar, se gaseste cate un destept, Avatar e facut dupa cartea cutare, si acolo era o zeitate din asta naturala (evident ca daca ar fi cat de putin informati ar sti ca si in lumea reala sunt religii care se bazeaza pe o divinitate de acest gen). Altii vorbesc de carti unde oamenii controleaza roboti ( si atunci si Avatar si Surrogates au fost copiate de acolo). Si asa mai departe. Frunzele au fost copiate dupa un tablou, navele dupa Star Trek.
Categoria asta cauta cu inversunare sa-si dovedeasca apartenent la clasa superioara si cultura deosebita prin gasirea genului asta de asemanari. Poate ar trebui sa inteleaga ca dupa Jules Verne si Asimov, dupa ajungerea omului pe luna, sunt putine chestii noi, adica absolut noi. Roboti, nave cosmice, control mental, astea sunt idei standard expuse in jde mii de variante. ba chiar odata cu toata proza si filmele existente este foarte greu sa gasesti si o variatie noua. La baza insa, tot sf-ul are calatorii interstelare, civilizatii extraterestre, inteligenta artificiala, roboti, super puteri, de aia e sf, asta nu inseamna orice are la baza aceeasi idee generala e o copie. Tocmai, daca aduce ceva nou, o variatie originala, produsul este nou.
Eu nu am vazut pana acum constructie de indigeni, controlati mental pentru a comunica cu civilizatia respectiva. Si cum asta e intreaga intriga a filmului, asta este ideea pe care trebuie sa te bazezi cand spui Avatar a fost facut dupa ceva. Culmea e ca mai mult s-ar fi apropiat de adevar daca ar fi dat ca exemplu multiplele episoade din varii seriale sf cand o entitate enegetica poseda un corp si vorbeste in numele rasei sale cu cei in cauza ( cred ca fiecare serie mai lunga are cate un episod unde se intampla asta), dar…
Ei, toti exponentii acestei sub categorii ai clasei de elita, care rup un film in bucatele si apoi arata cu degetul de unde s-a luat respectiva bucatica, ignorand complet faptul ca ideea de baza este originala, o fac doar pentru a arata cate cunostinte poseda in domeniu. Nu ar fi rau, daca asemanarile nu ar fi atat de generale si rationamentul atat de fortat, atunci e doar penibil, nu cult, nu inteligent ci ridicol.
Ca sa nu transform postul in mamut mai lasam si pe maine, ca mai avem de vorbit despre analisti, snobi si alti componenti ai elitei consumatorului de film.
Seriale noi, Spartacus, Human target si sezonul 8 din 24
Perindandu-ma eu asa intr-o doara pe nemargintele campii ale netului, inspecial cele cu flora torentistica dau peste episodul I din Spartacus. Imediat incep sa imi pocneasca nuclear sinapsele si ma gandesc ce ar putea fi. M-am oprit la doua optiuni, ori e un fel de Rome, adica incearca sa reproduca atmosfera epocii, extragand din forfota si mizeria perioadei cateva personaje pe care sa le urmareasca, de data asta mai putine personaje cu accentul pe Spartacus, ori e un fel de Legend of the Seeker sau Merlin, adica pentru copii si barbati feroci asa ca mine, care se uita ingaduitor pentru spalarea si relaxarea creierasilor.
Nene, gresit! E mult multi mai interesant realizat, intr-un stil cu totul nou pentru serialele istorice sau de fantezie istorica. E un Rome (incearca sa picteze atmosfera vremii, contrastul dintre clase, piparandu-l cu scene fierbinti de sex) incrucisat cu 300 ( super erou, aceleasi toatel si bicepsi scosi in evidenta, filmari in slow motion, cu peisaje superbe pe fundal) incrucisat cu anime ( sange desenat pe background la lovituri mai tari, ciumpalaci care se tarasc fara picioare…).
Mie mi-a placut la nebunie, e o serie facuta clar pentru barbati ( na… 300…) , o serie facuta sa nu te puna sa gandesti ci doar sa te bucuri de cafturi, sabii, eroi. Teava.
Human Target l-am gasit pe aceleasi campii. Eu fiind un fan al Boston Legal-ului, deja actorul principal mi-e simpatic, el fiind Brad ( tipul de care isi batea Alan joc tot timpul). Brad, adica Chance in serialul asta, e un super tatic ( nu chiar Jack Bauer dar poate in cursul seriei o sa devina ), freelancer, care are o optica anume asupra rolului unui bodyguard. Adica nu numai sa protejeze tinta, dar sa o faca sa arate vulnerabil ( deci fara sa arate pentru ce e el acolo) si cand asasinul face o mutare sa il neutralizeze, de preferinta fara sa piarda persoana protejata. Pana acum e simpatic, actori ok, atmosfera ok, tot de relaxare, tot fara implicatii neuronale deosebite.
Asa si a inceput un sezonul nou, al 8-lea din 24. Nu am vazut primul episod dar abia astept.
S-a terminat Mininova
Acesta este dragilor unor post pentru sabotorii teribili ai industriei de film americane, adica acei pungasi nenorociti care descarca filmele de pe net, de multe ori chiar dvdripuri, fara sa plateasca macar un cent, celor care au investit munca si sudoare in actul creatiei. Dragii mei compatrioti infractori site-ul Mininova a devenit de azi, centru de distributie gratuita pentru producatori, el nu mai accepta continut uploadat de la minerii de filme. Adica de la aia care sapau, inregistrau, puneau mana pe aur si apoi il difuzau. Asa a mai picat un gigant al torentelor din cauza unei decizii judecatoresti.
Acum toata ostirea fumeganda de pirati trebuie sa caute un alt site de genul asta, liber, unde sa nu iti trebuiasca cont, ratie si alte nenorociri din astea.
Acesta a fost anuntul, acum o sa analizez un pic reactiile vazute pe blogul mininovei, de prin toata lumea. In afara de tristete incompensurabila, stare pe care o inteleg, ca si eu bocesc de o ora de sare camasa de pe mine, am vazut multe reactii gen Robin Hood, adica vezi doamne nenorocitii care ne ingradesc libertatea, cenzura murdara, sa ne ridicam impotriva bogatilor cotropitori.
Nu am de gand sa fac nici o secunda morala downloadatorilor de filme si seriale de pe net, e o tentatie irezistibila si o surse de seriale si filme pe care altfel multi dintre noi nu ar avea cum sa le vada. Dar de la a intelege nevoia asta pana la a te crede indreptatit sa nu dai nici un ban pe produse la care au muncit de au rupt sute de oameni e cale lunga. Deci capul jos si gura mica, ceea ce facem nu este nici curat, nici moral, nici legal.
Asa, stie careva vreun alt mininova?
Top Gear Romania si inca vreo doua seriale

Top gear revine cu un nou sezon, ceea ce ma incanta in cel mai incantator mod; ca sa fie tacamul complet ia ghiciti voi unde e filmat primul episod ? Pai n-ati citit tilul ma fratilor, ce naiba
)…
Episodul e in traditia emisiunii, adica pontos, nebunesc, cu filmari la superlativ. Sunt convins ca dupa vizionare marea majoritate a romanilor se vor lega de faptul ca apar tigani, apare un sat mizer, apar vaci, cu alte cuvinte apar lucruri romanesti. Eu recunosc ca m-am enervat cand am auzit gipsy country si alte alea, dar sincer va spun ca nu au confundat nici o clipa romanii cu tiganii si asta ar trebui sa insemne ceva. Am pus lucrurile rele la inceput ca sa putem trece rapid peste; in primul rand sa nu aruncam cu pietre, pentru ca, foarte clar si foarte simplu, Top Gear a prezentat Romania asa cum e, poate chiar mai bine decat e, ceea ce m-a surprins intr-un mod deosebit de placut, mai ales stiind de meteahna mass mediei de a arata numai gunoi, numai tigani, numai oameni cu probleme, numai copii ai strazii, numai mizerie…
Printr-o simpla emisiune cred ca Top gear a schimbat perceptia a zeci de milioane de oameni despre Romania si a facut ce se chinuie ministerul turismului de la noi sa faca de 20 de ani incoace. Cred ca rezumand ar iesi asa : da Romania are tigani, da Romania are vaci pe strada, da Romania are saturi mizere, dar Romania are si super tech, are clasa bogata, are peisaje de ramai cracanat, are casa Poporului, are dom’le are.
Nu stiu exact cum au facut baietii de la dacia, dar la un moment dat, intr-un bar pe un televizor ruleaza un clip publicitar, in ruseste la dacia sandero. Super reclama. da nu e in romaneste, pentru ca sa faci reclama prin top gear pentru romani, cand tu esti marca nationala, ar fi o oportunitate irosita, in schimb sa faci reclama pentru piata ruseasca… ooooooo.
Un mare guru al bucatariei mondiale, cu carti, emisiuni, si multe altele a venit la noi ( Anthony Bourdain) l-au carat astia pe unde au vrut, l-au lasat sa filmeze numai ce vroiau ei cu alte cuvinte au facut PR-ul praf; pe chestia asta a iesit una dintre cele mai negative emisiuni posibile despre Romania, numai rau. Top gear este dovada ca lucrurile pot fi facute si altfel iar replica de final a lui Clarkson ” Romania, can we stay? Forever? ” vorbeste de la sine.
Bun. Seriale.
Eureka – Un politist isi aduce fiica delicventa inapoi de pe unde fugise, au un accident de masina si trag intr-un orasel micut, unde totul e altfel. Nu, nu e un SF tensionat si misterios, ci doar aventurile unui oras in care sunt adunate cele mai sclipitoare minti ale lumii si care sunt responsabile de intreg progresul tehnologic al omenirii. Totul pare posibil, iar politistul devine seriful acestui oras, contrastul dintre istetimea lui practica si super inteligenta celor cu care lucreaza fiind absolut spumos. Personaje super simpatice, scenariu dragut, o oaza de ralaxare si buna dispozitie.
Californication – Serial cu futaciosi, chestie care reiese din nume ( fornication). Agentul Mulder nu mai e agentul mulder ci un nuvelist de succes, de fpat cu o nuvela de succes si un apetit sexual destul de pronuntat. Serialul este tinut in sus de cinismul si stilul de baiat rau intelectual care ii vine ca o manusa si dupa care evident toate fumeiule se arunca de nu se poate. Dialog spumos, personaj superb, dar intriga si subiectul sunt… na cu futaciosi.
The Unit – din pacate la al cincilea sezon ( cred, sau al saselea) s-a oprit. Serial clasic de actiune, cu o super unitate de elita din cadrul armatei, cu propriile sale reguli si care poate face orice, da la recuperare ostatici, la asasinare sau obtinere informatii. Un plus este aducerea vietii de familie a combatantilor in joc. nu e rau, iar pentru baieti e chiar bun.
The long way round – cel mai bun documentar de calatorie/aventura pe care l-am vazut pana acum, mai ales ca a fost total neasteptat. cand auzi ca Ewan McGregor pleaca in jurul lumii cu motocicleta, te astepti la o caravana solida, cu o armata de oameni la dispozitia starului si opur si simplu la vizitarea unor obiective turistice. Total gresit. Doi prieteni pe motociclete, plus un cameraman tot pe motocicleta plus doua jeepuri la mare distanta, probleme cu carul, situatii disperate, lacrimi, tendinte de abandon, momente sublime… contactul cu mafia ruseasca, mai ales pentru doi tipi veniti din lumea calma si civilizata a high-life-ului, drumul teribil prin mongolia, accident, drumul de oase din Siberia.
Absolut senzational la seria asta este modul in care filmarea de acolo, jurnalele video tinute de cei doi, te implica in emotie si in calatorie, de parca cineva ar sta langa tine si ar povesti. Nici urma de efecte, de exagerari, de duble, nimic. De neratat.
Urmarea, the long way down nu se ridica nici la un sfert, iesind cumva la ce ma asteptam de la prima serie.
The prisoner – M-am uitat la pilot, o sa ii mai dau vreo 2 episoade si abia dupa aia o sa ma decid daca il uirmaresc sau nu. Un tip se trezeste intr-un orasel mic, parca inghetat in timp, unde absolut toti cred ca nu mai exista altceva pe lume decat acea asezare. nu trenuri, nu avioane, nu New York, nu nimic. Amintirile sale din trecut se izbesc cap in cap cu ce ii spune toata lumea, pana cand nu mai e sigur de nimic. Are vreo doi actori de prima mana, evident habar nu am cum ii cheama, da a Gandalf din lord of the ring si tipul din Angel Eyes daca mai tin eu bine minte…
Flashpoint – Cu trupe de interventie. Fiecare episod incepe cu ultimele momente dinaintea deznodamantului apoi revine la momentul care a initiat conflictul si totul curge normal. Lunetist, negociator, etc etc…
Probabil ca imi voi mai aminti cateva care sunt in pauza sau pe care le-am sarit din cine stie ce motive
), plus ca o sa incerc si eu flashfoward.
Iata bucatile din topgear cu romania:

