Hipster. Hispterul nu este conform credintei generale si al foneticii sugestive o specie de hamster. In intelegerea mea, hipsterul  este acel individ/individa care afiseaza/lupta/participa la o cauza doar ca sa fie interesant in ochii lumii, fara sa aiba vreun sentiment/interes real pentru chestia respectiva.

Mai e si hipsterul superficial care nici macar nu mimeaza o anumita cauza ci doar se imbraca in uniforma respectiva. Cu alte cuvinte hipsterul e un snob mai putin pretentios. Una dintre cele mai tari manifestari ale hipsterismului mondial este tricoul cu Che Guevara. Articolul asta cu maneca scurta este chintesenta revoltei adolescentine impotriva hoardei asupritoare parentale, simbolul revolutionarului vesnic tanar de sa moara hipsteritele neinteles dupa gagii care au asa ceva pe pept.

Cum noi luam absolut tot ce e pe afara, mai ales in materie de trend, bineinteles ca si la noi hipsterii porta tricou cu meseriasu respectiv si nu ar fi nimic de ras daca n-ai auzi cate un exemplar din asta cum strecoara printre dinti un comunistule daca vreun tip de vreo 40 de ani ii atrage atentia sa nu mai urle ca tampitu in tramvai.

Na, cat de tamp poti sa fii sa ai imprimat pe piept unul dintre cei mai faimosi comunisti ai universului asta si tu sa urasti cu patima regimul si supravietuitorii lui? Inca un punct in plus pentru generatia McDonalds.

PS. evident daca din pur simt estetic careva vrea sa poarte tricou cu ala, stie cine a fost si despre ce e vorba si nu cade in ridicolul situatiei de mai sus, ala nu e hipster…dar mai rar; cat despre hipsterul superficial, el se imbraca asa pentru a vazut ca e la trend si ca asa a inceput sa se imbrace cel mai cool tip din scoala ); a da si sunt absolut convins ca cititorii cu tricoul asta in sifonier nu s-au gandit niciodata ca ar fi identic si la fel sa si-l imprime pe Ceausescu pe bluza si apoi sa urle contra comunismului… poate o sa ma apuc eu sa lansez moda sa vad daca prinde, sau ar trebui sa ma dau american ca sa mearga?

1. Nu inteleg ce e in capul cuceritorilor astia mondeni. Cred ca ieri am prins un miraculos interviu cu niste fufe mondene care a sunat cam asa:

- Te consideri o femeie frumoasa ?( intre noi fie vorba tipa era o mulatra cu o mecla care te ducea imediat cu gandul la industria sticlei, doar ca la procedeul opus suflatului… cu un kilometraj de peste cativa kilometri de …)

- Ma consider femeie  (aici tipesa a facut o pauza de efect incercand sa isi dea seama cat de inteligenta o face raspunsul si nefiind foarte convinsa a completat) ..aa.. fericita.

- Esti fericita, de ce?

- Pentru ca sunt mulatra, sunt superba si am un fund  (aici numai stiu exact ce epitet a folosit pentru ca operatorul a aratat prim plan cu obiectul in cauza si nu m-am mai putat concentra).

- Cum ar trebui sa fie un barbat ca sa te cucereasca?

- Trebe sa fie vedeta in primul rand, in al doilea rand sa aiba bani ( din nou s-o fi gandit mai bine si a completat) pentru el, ca pentru mine am… aaaaa si sa fie frumos, etc..

Apoi au mai venit si alte veverite cu pareri deosebit de perinente ” fotbalistii e barbati  bine ca face sport” si alte alea. Ei acu ce nu inteleg eu este cum poti sa te consideri un cuceritor cand tu ai pe lista numai asemenea exemplare?

Si cum naiba sa te dai ranit cand iti face una din asta vro figura cu vreun alt casanova de mare publicitate? Sa te dea peste cap prietena ta stilata, fidela, pe care ai muncit atata sa o cuceresti, inteleg. Dar sa iti distruga cordu o trompeta care ti-a aterizat in pat ca esti vedet cu bani, asta mi se pare de o cretinatate rarisima.

Asta fu primu mister.

2. Nu inteleg cum e cu Stargate asta nou Universe.. e exact opusul retetei care a facut atat de iubite restul seriilor, adica personaje simpatice, optimism, curiozitate jucausa, actiune, super tatici… aici toti sunt adanci, detaliati ca personajele din dramele rusesti, totul e negru, deprimant, pana si filtru de filmare a depresiv…

3. Nu inteleg nici folosirea decat-ului fara negatie,  care s-a intins ca o ciuma din Bucuresti in toata tara, si a ca si-ului in loc de ca, ce  a avut acelasi parcurs si il vad folosit si de prietenii mei bucuresteni care chiar stiu sa vorbeasca romaneste; pur si simplu a inlocuit de tot ca-ul clasic, desi au sensuri diferite.

4. Nu inteleg de ce pe criza ministerul invatamantului vrea sa trimita delegatii la dubai si in alte destinatii exotice, d efapt nu inteleg ce ar avea de castigat invatamantul nostru prin schimburi de experienta si conferinte in acele zone… oare Oxford, Cambridge care sunt mai aproape nu ar fi mai bune de model?

5. Nu inteleg cum poate un om hrani si apara javre comunitare care musca alti oameni. Ma depaseste. Noroc ca nu am asa ceva pe langa mine, nu ar duce-o bine nici javrele si nici omu.

Ei cam atatea mistere pentru azi. Va pup canicular… hmmm oare daca ne-am plans atata timp de ploaie si de cat de deprimanta e vremea si cum nu mai rezistam, nu ar trebui sa ne bucuram cateva zile de soare si abia aploi sa ne plangem ca ne distruge vremea?

Va povesteam in articolul asta comportamentul pustanilor din ziua de azi in cadrul uneia dintre uneltele cele mai folosite din online, yahoo messenger, prin exemplu concret al unui umanoid pe care il am in lista.

Au trecut cateva zile si individul m-a abordat. Amintiti-va ca el m-a adaugat pe mine, luandu-mi ID-ul de pe blog.

Conversatia incepe promitator cu un “salut” din partea lui. Tocmai cand ma gandeam ca urmeaza un “cf?” ( ce faci?) omul ma ia pe un ton foarte serios la interogat ” Man, tu cine esti” ); m-a busit rasul instant, simtind un sentiment inaltator in piept, ca si cum as fi dat peste spiritul divin al messului.

“Man, tu m-ai adaugat” am raspuns.

“Man nu te supara dar nu stiu cine esti”.

I-am spus ca nu ma supar si ca am sa ii dau linkul articolului pe care l-am scris inspirat de el. Din pacate nu i l-am putut da atunci, sa bat fierul cat era cald, pentru ca blogul imi era picat. I l-am dat offline cateva zile mai tarziu dar nu am primit nici o reactie. Oricum absolut criminal omuletul.

Topicul doi al postului este blogrolul. Asta e o lista de linkuri pe care o plasezi pi blogu tau, sa arati si sa recomanzi alte bloage care ti se par ok. Numai ca eu sunt tare ciufut din punctul asta de vedere, fac foarte greu o recomandare, iar criteriul in cazul asta, al blogului, era ca omu sa scrie cel putin la fel de bine ca mie sau sa imi fie pretenar bun di tot. Cine naiba sa scrie la fel de bine ca mine? Hai sa fim seriosi… )))

Si asa am mers inainte fara blogroll sau cu un singur blog in link. Ei in momentul in care tu lansezi un site-ulet cu un documentar si lumea isi pune pe bloguri linkuri, poze, logo-uri, da pe mess, pe twitter, pe facebook, etc, parca ti-e un pic rusine de conduita anterioara. Asa ca o sa imi pun si eu un blogroll care o sa contina bloguri unde am intrat si unde am vazut ca se scrie romaneste, ca daca vad un blog de genul celui al individului de mai sus, poa sa imi puna o suta de linkuri ca nu vede reciprocitate.

Sunt bloguri pe care intru din cand in cand ( a se intelege ca in jumate de ora citesc vreo 10-15 bloguri) deci nu necesita cine stie ce efort si nu sunt capodopere ale genului ( de fapt multi dintre cititorii mei ar ramane crunt dezamagiti si de blogurile de top, pro); asta a fost asa, sa stie mana mea de urmaritori de ce apare o lista p-icisa.

Am muncit de am picat cu capul pe statatura in ultimele zile si as vrea sa ies afara sa fac niste poze, cu venirea iernii, bruma, frunze moarte, etc. Daca reusesc sa imi repar spatele vine un reportaj foto in weekend , daca nu o sa imi fac poze la sosete ca au fost de senzatie in episodul doi…

Alta chestie sunt diacriticile pe blog; sunt absolut de acord ca ar fi extrem de stilat sa le folosesc si desi ar implica un efort pe care nu multi l-ar face pentru ceva ce poate fi citit si asa, cu atat mai mult cu cate  vorba de ceva ce faci din placere si nu pentru bani, am sa incerc sa ma dumiresc cum as putea sa pacalesc wordpressu sa puna diacritice. Ete cam atat.

Mage, roger and out.

Dom’le e cumpliti astia cu messengeru; astia tineri domnii mei, pustanii, viitorul tarii, carnea proaspata pe care se va construi  Romania civilizata, astia dom’le e cumpliti.

De cand cu blogul mai primesc din cand in cand add-uri de la persoane total necunoscute, evident pusti sau pustoaice care adauga tot ce misca, din aia cu cont hi5 si 5687 de prieteni de orice nationalitate vrai tu, de la congolezi pana la mexicani. N-am vazut unu sa spuna in mesajul de adaugare ” Salut. Sunt cutarescu, iti citesc blogul si…”. Nu nene, nu pun nimic, ii vezi numai ID-ul de mare clasa si atat.

Asta nu pentru ca ar fi nepoliticosi ci doar pentru ca la ei etapa asta de prezentare nu exista, pentru ei mediul online e pentru clickuri, injuraturi si dati viteji din spatele monitorului si pentru vorbit cu omul parca l-ai cunoaste de o viata desi il ai in lista de 10 minute.  Eu, masochist din fire, dau add numa de-al naibii sa vad ce strumf mai e de data asta.

Am nimerit unu absolut colosal, dom’le ma gandesc ca nu o sa se mai invarta pamantul daca mai ies multi din astia. Stiti voi ce e massul? Massul este doamnelor si domnilor un mesaj care se duce la toata lista, e folosit pentru promovare, in mare majoritate a stupizeniilor, pentru apeluri umanitare, pentru dat mai departe glume etc etc. Numai ca astia tineri, in culmea stralucirii dezvoltarii lor pubertine au gasit alte utilizari, printre care cea mai de soi este conversatia, cu un singur om din lista.

De la specimenul mai sus amintit, primesc massuri regulate. Pana la urma cele de genul ” ma bag la film, care aveti treaba dati un buzz” sunt de inteles, cine stie ce urgenta poate avea careva din lista si omul e tinut de film si nu ar putea sa il ajute.

Chiar si ” Baa diseara mergem in disco?” mai are o logica, pentru ca cine stie, poate are chef vreunul din Ciocarlesti de sus sa mearga pana la Bucuresti la discoteca… si doar nu poti cere de la asa un om important sa intrebe pe cei din lista cu care merge de obicei, macar din acelasi oras cu el… nuuu, e pierdere de timp si apoi poate restul listei s-ar simti lezata.

In schimb unul din massuri m-a facut sa ma uit cu atata mila la monitor… aproape m-a busit plansu’ gandindu-ma cam cat de tamp trebuie sa fii ca sa poti trimite la o lista intreaga mesajul ” Alex, iesim diseara? “.

Alta faza exemplara a fost primirea unui add, am dat accept. Trei ore mai tarziu mi se da deny ). Uitase omul ca el ma adaugase, pardon nu om, ci pustoaica respectiva. Am crapat de ras.

Alta chestie, messul are la status o iconita pe care o pui cand esti busy. Pai daca esti busy de ce stai pe mess? Pai poate vorbesti pe mess o chestie de munca, sau ai un link important la status, de aia. Nene, astia mici folosesc iconita ca sa se simta importanti, vezi doamne ei e ocupati, si , stiind chestia asta, se gandesc ca toata lumea face la fel, la urma urmei ce poti face in timpul zilei pe la 2 decat sa stai degeaba? Asa ca te intreaba, “cf?”, si tot ei raspund ” uite eu paici..”.

As vrea sa spun ca la urma urmei sunt prosteli pe mess si nimic mai mult, la fel ca si scrierea aiurea si vorbirea nestanjenita de vreo regula gramaticala, dar din pacate toate sunt semne ale unei tampenii colosale.

Cele cateva scurte: Weekendul asta incerc sa trag pe camera niste tutoriale de biliard si pate cu noroc si alte chestii, tot pe camera. Ma detasez un pic de reactiitv de care am stat lipit vreo 4 zile si il las sa mearga in liniste, caci saptamana viitoare voi mai pune un episod si iar o sa stau cu ochii cat cepele. Asteptam in continuarea sa ne remarce oamenii de televiziune. Mi-e greata de scena politica dar am sa ma duc la vot, sa votez contra lui, alaturi de multi altii pe care impertinenta si modul in care ne face prosti in fata, ii va scoate din casa in ziua votului chiar daca vor vota cu cineva in care tot nu au nici cea mai mica speranta.

   Al nostru Gigi era soarece serios, nu vreun sobolan puturos care-si bea mintile prin cate pivnite intesate cu alcoale. Muncea saracu’ soarece de dimineata pana seara, deh familie numeroasa, codite multe, in jungla de beton a orasului, s-o duca toata lumea bine. Infrunta zilnic pericole inspaimantatoare, de la capcanele puse de brutarul cel chitros ( doamne fereste sa ii fure o bucata de coaja) pana la razele laser din depozitul McDonalds, in goana dupa agoniseala.

Din cand in cand insa, cu gaura din peretele casei Popescu plina ochi de bunatati, cascavale si alte delicii, soarecele nostru isi putea lua o zi libera, sa si-o foloseasca cum ii dorea sufletelul. Si pentru ca sufletelul soricelului era foarte inclinat spre aerul curat, iarba verde crud, cantecul frunzelor si susurul apelor ( se tragea din neam de soareci de camp, tac-su nu fusese animalus urbanus ) de fiecare data cand prindea ocazia iesea la natura.

Ori lua acceleratul, in bancheta din vagonul 9, ori intercity-ul, la caldurica langa motorul locomotivei, ba chiar cateodata prindea si masinuta cand Popescu sau vreun vecin, anunta cu surle si trambite ca iese la gratar. Daca te uitai la soarecele nostru, odata ajuns acolo, ii puteai citi desfatarea nemsurata si incantarea nemaipomenita in ochi, pe mustatile viril ridicate spre cer, ba chiar si pe labutele cu care topaia fericit printre firele verzulii de iarba.

Odata ajuns in propriul sai rai, soricelul isi punea burta la cale cu seminte, coaja tare de mamaliga, sau chiar cu cate o scorojala de gratar fript pana la intarire, toate spalate din plin cu bere, da bere dom’le nu gluma, la doza, la sticla, la pet la orice se nimerea, toate carate cu greu intr-o desaga de multe ori mai mare decat Ghita, legata cu sfoara puternica sutita de la fabrica de incaltaminte italieneasca. Tragea Gigi pe gat de i se umfla burta lui soricoasa cat o basica de porc cu care joaca copii fotbal pe imas, pe-acolo prin satele alea cu aer proaspat.

Cand nu mai putea soarecele crapa in el, se intindea lesinat pe spate si privea minute in sir dansul norilor pe cerul albastriu si se simtea implinit si protejat de frumusetea din jur. Venea inapoi, la truda zilnica, sprintar si fara nimic dupa el, cu bateriile sufletului incarcate la maxim, destul cat sa ii ajunga pentru alte cateva saptamani de munca istovitoare.

Cu timpul insa ceva s-a schimbat. Soricelul astepta mult zilele libere si gandul ii zburda la clipele de altadat’, dar cand ajungea acolo ceva nu era la fel. In locul aromelor proaspete de iarba frageda, frunza de foioasa, petale de floare, scorta de copac, toate imbinate in aerul usor miscat de vant, alte mirosuri, mult mai familiare, de metal, plastic, bere ranceda, ambalaj, ii inundau narile dornice ale soricanului.

Sufletul nu i se linistea la fel, bateriile nu i se mai incarcau, indiferent de cat de agil topaia soricelul printre cutiile de bere, pungile si peturile pe care ani de zile le tot adusese dupa el in cele locuri departate sa ii faca iesirea la iarba verde indestulatoare. Trist de tot, la ultima vizita, soarecele incni din toti ranunchi, gasind cu mintea lui ascutita cauzele schimbarii:

- A dracu’ incalzire globala nici la iarba verde nu iti mai vine sa iesi!

   Veneam dupa o partida crunta de bureti, pe  inserate, zgariat tot de acele de brad printre care ma fofilasem in cautarea magnificilor hribi. Sofam lin pe o natioanal plina de gropi si din cand in cand cu praguri unde se ridicase betonul, in timp in portiera stanga ceva zdranganea cumplit in ritmul denivelarilor. Primesc din fata flash-uri,  semn ori de salut,  ori de politie, incetinesc putin, pana sub limita legala si purced, ca melcul, mai departe.

Dupa cateva sute de metri,  observ masina politiei deplasandu-se pe contrasens. Trece de mine, eu o urmaresc in retrovizoare si cand colo masina intoarce si se ia dupa  noi. Eu fac un spirit de gluma si spun ” uite prostanu a vazut o masina pe care nu o  cunoaste si gata, ca-n filmele cu americani”. Publicul nu, ca nu se poate, e coincidenta.

Trec vreo trei kilometrii asta tot in spatele nostru.  Facem dreapta, cautand un club de echitatie, ce sa  gandeste nea politistu’ ” aha astia incearca sa scape”, desi mergeam cu 50  la ora. Se  ia dupa  noi, baga sirenele si  ne trage pe dreapta. Eu deja fierbeam atat de tare de nervi incat vroiam sa opresc eu, fara sa ma traga el pe dreapta sa il intreb daca e sanatos la cap.

Vine agentul,  un pustan, se prezinta si cere actele. Bineinteles il intreb motivul pentru  care  m-a oprit.

- Aaaahh, aaaaa, actiune,  aaa control de rutina.
- Ma urmaresti de cativa kilometrii si  ma opresti  cu sirena in control de rutina,  esti normal?
- Eu  cred ca sunt.
- Mda…

El o tinea pe a lui cu actele la control. I-am dat actele sa vada ca totul  e in regula si  ca nu am  nervi decat pe tampenia de care da dovada. Domnul politist nu cred ca a inteles mare lucru, in mintea lui de politist rural, soseaua aia e a lui, a facut-o el si cu tac-su si in satucul ala  el are voie sa faca  ce vrea  si cum vrea. I-am  mai  zis cateva  la misto,  i-am cerut la urma sa se recomande  din nou, ca  in  caz  ca nu  ma calmez pana  a doua zi, sa ii frec o plangere pentru abuz in serviciu de sa nu stie pe unde sa  umble. Nu apucasem sa plec de  pe  loc, ca el si cu automobilul  din dotare disparusera instant, probabi un pic surprins de faptul ca il interogasem de motivul opririi si ca eram atat de nervos chiar daca eram in perfecta legalitate.

S-au schimbat de atatea ori legile ca nu poate tine nici dracu pasu, dar  din cate stiu eu, exista pe undeva cerinta prezentarii  unui motiv in caz  ca esti oprit; cred eu cu atat mai necesare in cazul in care ca ai fost urmarit  ca un talhar atatia  kilometri? OOO,  iara m-am nervat,  parca pana la  urma tot m-as duce pan a la  post sa fac  destul scandal  pentru a  fi sigur ca nu se mai intampla chestia asta si altcuiva, nu  de  alta dar un altul se poate panica si  gresi  cumva cand ii  tot sta politia in coada atata drum.

A se intelege foarte bine, urasc smecherii care  cred ca doar pentru ca politistii sunt asa cum sunt, nu au dreptul sa isi faca slujba; ii detest pana la ingretosare pe cei care chiar daca gresesc  si incalca regulile de circulatie si de bun simt,  trateaza politistul ca pe un  clovn;  consider  ca una din partile extrem de jalnice  ale Romaniei este lipsa de respect pentru reprezentantii legii si niciodata nu  as incuraja astfel de comportamente  gratuie.

Pe de alta parte nici  politistii de  2 lei care lasa masinile fitoase sa  treaca cu suta prin localitate, si  opresc masini mai fara pretentii, ca nu supere pe nimeni, iar  la cele din urma fac pe cocosii nu ii suport. Cu atat mai mult pe  agentul Prisaca din sarul  Dornei, care crede ca e normal sa urmareasca o masina cativa kilometrii  si apoi  sa o traga  pe dreapta, fara absolut nici un  motiv.