Cuvantul si-a gasit loc in limbajul contemporan pentru a ne defini ca specie, atat superioara cat si de o principialitate mai presus de necesitatile fizice. Cand vorbesti de umanitate te gandesti la caldura unui act de ajutor dezinteresat, la sensibilitatea celui care freamata la gandul ca undeva departe viata e mult mai grea decat a lui, la marinimia celui care isi rupe de la gura pentru a-l hrani pe altul.

Morfologic este cuvantul care ne reprezinta rasa, cel mai complet epitet care ni-l poti atribui, oare faptul ca ni l-am atribuit chiar noi schimba ceva?

O rasa care in goana dupa tehnologie nu tine cont de absolut nimic altceva in afara propriilor dorinte ( nu ma pot raporta la tehnologie ca la o nevoie in sensul stric la cuvantului, nu cred ar muri cineva fara telenovele..), care a ajuns sa schimbe dinamica fenomenelor naturale, sa extermine specii nici macar concurente doar conlocuitoare, sa porneasca razboaie pe baza de orgolii, lacomie sau resurse pentru aceeasi tehnologie, e reprezentat de acest cuvant?

O rasa care a inventat circul media, vanatoarea momentelor intime ale celebritatilor ca distractie planetara, care ucide pentru placere, la ordin, sau pentru numele tarii din care face parte, are dreptul la asa o nobila eticheta?

Umanitatea exista, ea picura in stropi mici si rari, din cate o pornire de mila sau un act generos, dar stropii astia mici sunt ridicoli pe langa suvoaiele de brutalitate, crima, razboi, distrugere, invidie, perversitate care definesc de fapt istoria noastra ca rasa.

Imi vine in minte notiunea de brand ca instrument suprem de marketing si ma gandesc imediat la o realitate prezentata mai aproape sau mai departe de adevar pentru a convinge un anumit segment al publicului sa faca ceva. Tot timpul brandul este gandit pentru un public exterior si atunci pentru cine am gandit noi eticheta asta, brandul asta ideal, imaginea asta idilica?

Pentru noi. Umanitatea este brandul cu care ne mintim singuri, pentru ca adevarul e prea greu de suportat, iar noi ca indivizi singulari nu o sa ne simtim responsabili pentru ce am facut ca rasa pana acum, chiar daca fiecare dintre noi beneficiaza de istoria trecuta si arata aceleasi porniri distructive in bula lui sociala.

O minciuna izvorata din dispret pentru noi insine si din lasitate, o perna pusa peste un pat de fachir pentru a ne oferi un confort psihic, confortul de a merge mai departe asa.

sursa foto

Cum sunt eu asa adanc artistic in fire, era normal sa imi placa sa ma joc cu imagini, concepte si text in ramura asta tot mai des intalnita in discutiile cotidiene a web-ului. La web design ca si la fotbal sau politica se pricepe toata lumea, dar ca si in celelalte domenii sunt putini care chiar stiu ce fac si multi care doar cred asta.

web design logo

Cel mai simplu mod de a face diferenta intre un designer adevarat si un incepator (poate fi si unul cu ritm foarte lent de progres chiar daca a inceput cand avea 3 ani…) este sa vezi cum isi foloseste cunostintele. Un incepator sau slabut in domeniu se chinuie sa indese absolut tot ce stie in proiectul de care este responsabil si nu numai atat, ci sa se si vada absolut tot ce a aplicat.

Pentru el efectele si sculele puse la dispozitie de softul de design nu sunt un mijloc de a realiza designul dorit ci un scop in sine, adica hai sa pun umbra cat mai groasa sa vada omu ca i-am pus umbra, sa pun si steluta aici si emboss dincolo, la text sa bag trei efecte si gradiente, culori cat mai multe, sa vada omul ca am muncit. In marea majoritatea rezultatul este absolut cumplit, ochii iti obosesc dupa cateva secunde pe respectiva pagina, textul e ingropat in atatea umbre, efectele sunt atat de evidente ca dau impresia de bucati aruncate aiurea in imagine.

Evident urmarind un stil anume si un designer bun poate folosi culori tipatoare, sau stil incarcat, dar numai cand tema o cere. Cred ca cea mai potrivita comparatie este cu eleganta unui costum. Un costum din ala roz lucios poate fi purtat cu succes de catre un pimp negru intr-un club, dar niciodata nu va putea fi comparat ca valoare cu un costum de lux italian sau englezesc…

Imi place sa cred ca eu am depasit de mult etapa respectiva si ca pot produce design elegant, stilat si mulat perfect pe ce vrea sa inspire clientul prin identitatea sa vizuala. Din pacate insa intotdeauna m-a deranjat sa scriu codul din spatele imaginilor, adica exact limbajul care le face sa functionzeze, ma plictiseste extraordinar de tare. Cum insa in ultimii ani s-au dezvoltat cateva platforme excelente de web si poti folosi fara probleme munca a mii de oameni, facand cate o corectura ici si colo in cod ca sa iti serveasca scopurile si aspectul asta s-a mai reglat.

Unde vreau sa ajung pana la urma? Pai, pana cand o sa ma fac de un justitiar cumplit nu pot sa stau sa rabd de foame, eventual imi mai trebuie si niste carti scumpicele asa ca trebuie sa fac ceva. Si daca tot sunt de acord sa fac oleaca de web design m-am gandit sa o fac organizat, impreuna cu Noone ( care este mult mai tare pe cod, poate pentru ca e programator si nu designer ) ) care m-ar scuti exact de partea care nu imi place.

Asa ca dragilor daca aveti ceva design de facut, apelati cu incredere la cea mai a dracu echipa de pe pamantul asta, cea de la >>unuzero<<, care e zero si care e unu mai vedem .  Acolo gasiti cateva proiecte, consideratii de stil si mod de lucru ale magnificilor de noi, a si ca suntem ieftini raportat la calitate.

Pentru cei care sunt un pic mai interesati de domeniu, si vor sa vada cum am ajuns la logo si la designul cartii mele de vizita, precum si niste consideratii generale despre ce inseamna identitate vizuala ii invit sa citeasca si sa vada schitele >>aici<<.

Dragii mei cititori tin sa va informez ca sunt un genial, scriitura mea misca sufletele romanilor de pretutindeni, mediul online e la picioarele mele, tot auziti voi de blogeri profesionisiti, de top gen zoso, arhi, pfuuu mici copii. In viata lor nu au avut un asa un impact fenomenal si o scriitura asa de valoroasa ca a mea.

Printre posturile mele cele mai citite si savurate se afla atotputernicul Dictionar de terminologie feminina, post in care cuvintelor li se explica sensul lor real  odata pornite din gura unei fiinte de gen feminin.

Un foarte dragut cititor a selectat definitiile din vreo 5 articole ale categoriei in cauza le-a trantit intr-un mail si le-a trimis. In sine nu e deloc ceva rau, dar poate respectivul ar fi trebuit sa se gandeasca la munca pe care am depus-o si sa lase undeva in textul mailului si o referire la autorul sau. Valorea nemarginita a scriituri mele a dus la urmatoarele rezultate (daca nu aveti chef sa parcurgeti lista de hoti sariti la concluziile din final):

Bloguri unde textul a fost reprodus integral:

1. aici textul nu a fost luat de pe mail cu furat cu nesimtire, in aceeasi impartire pe articole, ba mai mult nici comentariul in care atrageam atentia totusi ca ar fi frumos un link spre sursa nu a fost lasat; de departe cel mai jenant exemplu de hotie online http://www.worldofseth.com/blog/dictionar-terminologie-feminina.php ; de altfel si in google apare inaintea mea dupa cautarea titlului.

2. textul trantit ca si cum l-ar fi scris ei http://lanebuni.ro/dictionar-de-terminologie-feminina/

3.  aici spune ca e peimit pe mail si ca va da link in caz de revendicare, dar comentariul cu revendicarea e sters.. http://blog.bnews.ro/dictionar-de-terminologie-feminina/

4. aici cica e primit de la Luminita, (l.e., s-a specificat foarte rapid sursa, fara comentarii, deci se poate… spre deosebire de desteptul de la depemail care are obrazul sa ma invete pe mine cum ar trebui sa procedez).. http://buburuza.net/2009/02/dictionar-de-terminologie-feminina/

5. aici capodopera e primita pe mail http://lala-escu.blogspot.com/2009/04/dictionar-de-terminologie-feminina.html

6. aici ca si cum l-ar fi scris el http://www.sby.ro/dictionar-de-terminologie-feminina.html

7. aici e de la Mona http://andrei.ablog.ro/2009-07-04/dic-ionar-de-terminologie-feminin.html

8. aici spune ca nu ii apartine, cica e extrem de misogin dar totusi amuzant.. catzzzz http://moonset.weblog.ro/2009/06/15/dictionar-de-terminologie-feminina/

9.  ca si cum ar fi al lor http://www.inutil.ro/de-plictiseala/dictionar-de-terminologie-feminina/

10. na, dca site-ul se cheama de pe mail.. http://www.depemail.ro/2009/06/29/dictionar-de-terminologie-feminina/

11. aici nesimtitul e laudat intr-un comentariu pentru genialitatea articolului si evident nu il lasa sufletul sa spuna ca nu este a lui… http://rupebuca.livejournal.com/168781.html

12. ca si cum ar fi al lor http://ro.netlog.com/cocalarUndercover/blog/blogid=937872

13. aici l-a primit pe mail http://www.lacaterinca.com/2009/04/28/am-gasit-un-dictionar-de-terminologie-feminina/

14. aici autorul este public ), deci eu am intrat in cultura populara a onlineului romanesc ce semn al valorii mai mare vreti?  http://www.publiconline.ro/articole_det.asp?art=170

15. asta i-a schimbat si titlul in dictionar misogin, brava ma.. tot ca si cand l-ar fi scris el http://daniel.petreus.ro/?p=834

16. tot ca si cum ar fi al lor, tot cu schimbare de titlu  http://airbornb.wordpress.com/2010/01/29/dictionar-misogin/

17. a bagat articolul i-am atras atentia, a sters tot; ma gandesc ca daca era asa de bun textu putea sa lase jumate si o trimitere la blogul autorului, dar na daca trebuie sa dea link mai bine delete…doamne fere m-o urca in google ) http://sfarshitorul.haipa.ro/

18. aici a fost gustat de fete, deci e blog cu public elevat ) http://laurentiu.elenaworld.net/2009/07/dictionar-de-terminologie-feminina/

19. tot ca si cum ar fi al lui http://www.zgubilitic.com/dictionar-de-terminologie-feminina/

20. aici sunt chiar culea, citeaza sursa ( unul din blogurile de mai sus), foarte politicos.. http://www.opinii.md/articol/2345/dictionar-de-terminologie-feminina/

21. tot fara precizarea ca nu e scris de ei… http://funnyblog.ro/dictionar-de-terminologie-feminina/

22. la fel… http://tarefrate.ro/blog/dictionar-de-terminologie-feminina.html

23. completat cu o poza teava si cu o mini explicati de final care sa arate pentru ce l-a scris autoarea http://alinwtza.wordpress.com/2009/10/21/dictionar-de-terminologie-feminina/

24. asta sustine blogosfera feminina http://carina91.blogspot.com/2009/03/dictionar-de-terminologie-feminina.html

25. cica “aici prezentam” adica ea prezinta… mda.. http://incasha.com/2010/01/dictionar-de-terminologie-muiereasca/

Ma opresc la 25 ca mi-e lene sa merg mai departe, pe langa astea textul apare in toate forumurile mai rasarite  softpedia, computergames, diseara.ro, egradini, alea de bucatarie, anticonceptionale, de la kia, de tunning, de bikers.. ati prins ideea.

Acu eu ma intreb o chestie, dragul meu cititor care a facut selectia definitiilor din toate articolele ( deci a pierdut timpul sa le citeasca) nu se putea gandi ca imi face un defavor triitandu-le fara sursa? Asa ca fac apel, de acum cand trimiteti pe mail dovezi ale talentului meu scriitoricesc (desi in mod normal se trimite un link si atat) inserati si magicele cuvinte “scris pe blogul lui Mage” pe la mijlocul textului.

Ma mai intreb oare daca publici ceva primit pe mail, nu o stire sau informatie, ci un text satiric, nu e normal sa dai intai o cautare pe net? Cum am reusit eu sa gasesc atatea bloguri dupa titlu? Oare daca il cautau toti cand l-au primit nu as fi aparut blogul original? Ehh, da deja e munca sa pui textul pe blog , sa primesti comentarii, sa te complaci in postura de a fi produs ceva cool, ce naiba sa cauti pe google…

Reactia mea? Cel putin la nesimtitii din capul listei care l-au furat clar de pe blog si mi-au sters si comentariul alta reactie decat sa ii raportez la google pentru continut furat nu am.

In rest ce pot sa spun? Din punct de vedere al stilului de scriitura nu am o deosebita consideratie fata de spuma blogerilor de top din Romania, cred de fapt ca asta e una din conditiile pentru a avea un public numeros sa scrii cat mai simplu si fara abslut nici o tengenta de subtilitate, poanta ascunsa sau expresie ceva mai pitoreasca. Crap de ras cand aud printre ei linii de genul sunt in top pentru ca stiu sa scriu, pentru ca ma duce cu gandul la oarecare pretentii literare, iar majoritatea sunt la nivelul unei compuneri de clasa a-7-a.

Putty a scris excelent despre pretentiile complet deplasate ale blogerilor mari ( pentru mine un bloger mare e definit de trafic ). Si eu sunt printre cei care cred ca pot scrie fara probleme o carte, am mai zis-o de cateva ori; am spus si ca daca pun primele 5 posturi ale mele langa oricare 5 posturi ale unui bloger pro de mare valoare, din punct de vedere pur stilistic si creativ, ar fi o diferenta de la cer la pamant.

Ce ma face sa fiu atat de sigur pe mine? Faptul ca am citit si altceva decat bloguri la viata mea, stiu ce inseamna stil, stiu ce inseamna literatura si nu ma da pe spate incat sa urlu “genial, frate” un post in care se exprima niste adevaruri banale, glume de 2 lei sau femeile sunt curve si barbatii porci pentru ca de aia. Atatea laude cu faptul ca sunt in stare sa scrie cat de cat corect romaneste, rar mai gasesti pe undeva, cum o faci pe blogurile pro, pentru ca tot timpul se compara cu pustanii sau pseudo-absolventii de facultate care habar nu au sa lege doua cuvinte. De aici insa pana la a crede ca o fraza pe care o scrie orice elev de gimnaziu pregatit este de o mare valoarea stilistico-literara, doar pentru ca are cratimele puse corect e o diferenta de la cer la pamant.

Nu am invatat sa scriu pe blog, nu mi-am cizelat exprimarea in posturi, nu ma raportez la toti cretinii agramati de pe net, cand vine vorba sa imi arat talentul, ci la ce stiam si ce citeam inainte de a scrie aici. Iar scrisul pe blog la mine a insemnat o relaxare in exprimare, o coborire a velentelor literare, tocmai pentru ca , dupa mine, blogul se preteaza unui stil mai usor. Nu ma reusit sa il duc pana acolo incat sa fie gustat si inteles de tot omu, dar nici nu l-am pastrat la nivelul la care as scrie sa spunem o nuvela.

Faptul ca nu fac link exchange, nu comentez ani de zile pe blogurile mari doar doar oi primi si eu un link, nu fac spam, nu bag in blog roll pe baza de reciprocitate, ma face sa fiu un bloger mic. Nu am nici o problema cu asta, dar a fi mic in trafic si a fi mic in scris este total altceva, iar furtul e cu atat mai nasol cu cat textul a cerut mai mult efort si stil. Asa ca da, sunt mic, nu sunt pro, nu sunt A-list, asa ca ciorditi de la aia fratilor.

Sunt convins ca daca un post de-al unui blog de top ( eventual din hulitul cartel) ar fi fost furat, acum hotii ar fi fost mitraliati in blogosfera, faptul ca peste 25 de bloguri mi-au furat integral un articol ( nu am dat cautare si dupa altele ca nu vreau sa ma enervez) nu cred insa ca va starni o reactie.

Asa ca nenicilor sunt un bloger mic cu cititori selecti, scriu ca un geniu ascuns si va implor pe voi stimatii mei colegi de blogosfera cand citati puneti si autorul. Cat despre postul asta, probabil a fost cititi de vro juma de meleon de oameni, deci pana la urma sunt si eu un bloger de super calibru, numa ca nu stie nimeni, afar’ de mine si de voi. ca de aia ma cititi ).

Dupa cum ati vazut din postul anterior am intrat in 2010 sifonat bine de perspective. Fiind asa de amarat evident ca nu am avut chef sa ma apuc de nimic, ca asa e romanu’ cu cat e situatia mai neagra cu atat mai mult ii place sa ridice din umeri si sa stea degeaba. Plus ca, dupa bunul obicei al natiei din care fac parte, bagasem in mine 3,5 tone carne de variata provenienta (cocos alergat prin muntii dornei, curcan indopat la vaslui, porc de campulung si vaca de habar n-am unde) 2,5 tone dulciuri ( cozonac, choux a la creme productie proprie,tort de mar de doua feluri, fondante de casa si o vasta selectie de alte bomboane si bombonele si ciocolatele si jeleuri si..) 1,5 tone de suc si ceva tequila, asa ca mi-a luat vreo saptamana sa imi revin.

Insa, dupa ce am tras de mine vro 4 zile sa imi misc oasele in directia unui ceva productiv, am reusit sa ies din inertia stomacului satisfacut si sa termin al 8-lea episod al documentarului. Ei dupa ce am facut asta m-am cufundat intr-o operatiune logica foarte importanta pentru mersul lui 2010.

Una din principalele mele calitati existentiale este multitaskingul si nu ma refer la scarpinatul in nas, cititul unei carti de mare angajament intelectual, uitatul la televizor si facut lasagna de mare clasa in acelasi timp ci la implicarea in cateva proiecte majore si total diferite si mentinerea unui standard cat se poate de inalt in toate. Pana acum in orice m-am bagat am cautat sa scot cel mai bun rezultat posibil, uneori consumand energie, a mea si a altora in exces, in cautarea unui nivel, care chiar daca atins nu a facut nici o diferenta.

Uitandu-ma eu la parcursul meu de pana acum, am hotarat sa fac trei lucruri:

In primul rand sa imi concentrez eforturile pe prioritati. Nu e ceva ce am facut pana acum, an tras de mine oricand era cazul pe principiu ca pot. Asa am scris un scenariu de 45 de pagini, impreuna cu Gabi, intr-o noapte, asa am invatat peste 1000 de pagini tot intr-o noapte, asa am devenit cunoscator intr-o suta de domenii doar pentru ca la un moment dat imi trebuia ceva din domeniul respectiv. Nu ar fi o problema daca in afara de faptul ca stiu lucruri ar fi avut si alte efecte.

Si uite asa am hotarat ca in loc sa ma omor in 10 directii odata, urmarindu-mi toate ideile si lucrurile pe care as vrea sa le fac odata, sa le aloc efort in functie de prioritati, iar pe cele de pe ultimele locuri sa nu le urmaresc deloc. Stiu ca probabil pentru voi pare ceva absolut normal, ce aplicati de cand ati trecut de 14 ani, dar pentru mine e o schimbare totala de mentalitate.

Ei ca sa iti aranjezi prioritatile iti trebuie un punct de referinta, un scop in functie de care sa le gandesti. Pana acum la mine scopul asta era o combinatie intre “vreau sa invat ceva nou”,”mi-ar placea sa fac asta” si ” cred ca ar iesi ceva frumos”, partea financiara era destul de jos. Acum insa singurul scop sunt banii, atat. Probabil daca as fi avut ideea asta mai demult acum puteam sa spun a venit timpul sa facs i ceva ce imi place…

Asa ca, prioritati:

- Terminat seria in limba romana (nu scoate bani dar nu se poate lasa neterminata)

- Facut seria in engleza ( unde s-ar putea sa iasa niste bani )

Asta o sa dureze pana in primavara. Acum trebuie sa gasesc ceva de facut pe langa, fiind absolut imposibil sa faci editare video mai mult de 8 ore pe zi, in fiecare zi. Acel ceva trebuie sa imi asigure un venit constant, nu mare, dar niste bani care sa imi confere o oarecare seriozitate de om matur.

Aici am repregatirea in drept, adica pur si simplu citit, amintit si repus in actualitate cu legislatia noastra, in cazul in care in primavara imi voi cauta job in domeniu. Pe langa asta mai vreau sa fac doua, trei site-ulete mici, nisate, in limba engleza, care sa scoata niste banuti, putini cat or scoate, pentru mofturi.

Partea cu facut site-uri in engleza are si un alt efect. Orgoliul meu nemasurat imi spune ca daca as scrie o carte in romana, ar fi una dintre cele mai bune iesite pe piata dupa revolutie, in orice gen as vrea sa scriu. Experienta imi spune insa ca acea capodopera ar sta bine mersi in fundul unui raft, pana cand peste 100 de ani ar descoperi-o careva. De mult am vrut sa migrez cu scrisul inspre limba universala, pentru ca chiar si discutand de edituri straine, de lipsa totala de conexiuni si relatii, tot cred ca o carte buna in engleza ar avea mai multe sanse de publicare decat una excelenta in romana. Ei odata cu munca la respectivele site-uri se va produce si tranzitia respectiva. Asa ca voi renunta in mare parte la scrisul in romana, pentru a capata rapiditate in cel englezesc.

Consecinta directa asurpa blogului, este ca cest post va fi ultimul lung si detaliat asa cum imi place mie sa scriu. urmatoarele mai rare, vor fi scurte, indiferent de registru satiric sau serios si vor lasa mai mult loc imaginatiei cititorului. Scriu detaliat pentru ca multi nu analizeaza in substrat inainte de a te intreba ceva sau a expune o parere si tu trebuie sa te explici apoi in detaliu ca sa il faci pe ala sa inteleaga.

Asa ca mai bine detaliezi din prima… nu mai vorbesc ca dai peste indivizi cu un stil de gandire alb-negru, pentru care nu exista nuante, orice analiza mai subtila, orice comparatie, ii sare pe deplin si incep sa sara ca sunt prea multe vorbe, sau turuie inainte cu ce au inteles ei din prima si indiferent cum ii aduci din discutie sa se contrazica, pur si simplu metoda lor de analiza este atat de simplista ca vorbesti la pereti.

Jumate din ei sunt efectiv prosti, cealalta jumate sunt pur si simplu limitati in dialectica, nu au avut posibilitatea sa discute asa, cu subtilitati, cu nuante, cu comparatii si pur si simplu nu inteleg decat chestii de 5 cuvinte, indiferent de cata cultura de carte sau de viata au. Evident tot ei iti vor spune ca vorbesti degeaba, nereusind sa vada ca incapacitatea lor analitica ii face sa nu inteleaga. Ei, mi-am pierdut ore in sir de-a lungul timupului incercand sa invat tipul asta de om sa analizeze in detaliu si sa inteleaga exact ce vrea celalat sa spuna si nu din topor ( cu cei inteligenti, nu cu cei la care inabilitatea deriva din prostie).

M-am lecuit, pe mine nu ma ajuta cu nimic ca il fac pe celalat sa gandeasca mai complex. N-are decat sa ramana la da – nu, alb – negru, eu sunt atotsuficient si daca gandesc la fel de simplu ca la 14 ani, inseamna ca eram genial atunci nu limitat acuma. sanatate sa fie!

Inca o prioritate. In urmatoarele doua saptamani am sa retusez in sfarsit super scenariul in engleza si am sa ma ocup de el, adica sa pipai niste case de productie europene si americane, sa il inscriu la concursuri ( desi nu stiu daca o sa am bani pentru asta), cu alte cuvinte sa ii dau o sansa.

Cam astea ar fi obiectivele iar viitorul arata asa: daca pana la primavara chestiile la care lucrez nu vor incepe sa produca ceva ( putin dar cu potential de crestere) ma voi angaja in drept sau in alta ramura din asta elitista.

Voi v-ati facut prioritatile?

Cam pe vremea asta incep planurile pentru anul viitor… fiecare se gandeste cum o sa faca si o sa dreaga, cum totul o sa fie mai bine, cum proiectele incepute o sa se finalizeze in niste reusite fantastice, cum tot ce vrea de la viata o sa se implineasca brusc in urmatorul an. Si pana la urma ce poate fi mai placut decat sa gandesti asa, in fata bradului impodobit regeste, la caldurica, cu o cana de vin fiert in fata si prietenii aproape, in timp ce afara luna sclipeste nametii?

Nu ca as fi cazut vreodata in capcana planurilor optimiste, nu sunt genul, dar ca anul asta de negru niciodata nu am fost.  Oriunde m-as uita spre anul ce a trecut sau spre anul ce vine, nu gasesc nimic ce ar putea sa ma faca macar sa zambesc, pe nici un plan. De la tragisme pe plan personal, pana la venirea crizei care a trimis Mediapro in pauza pe segmentul unde scriam eu, pana la intoarcerea in Bucovina, loc care desi imi umple sufletul cu frumusete, nu imi ofera nimic altceva, totul a fost anul asta un carusel care m-a aruncat de colo colo ca pe o carpa murdara de motorina.

Nebunia de documentar de aventura, in care am bagat, prosteste, o gramada de bani, pe care i-as fi putut folosi acum in scopuri responsabile se apropie de finalizare. Mai am cateva episoade in romana, apoi versiunea in engleza si gata. Cum mi-a zis Dorin o sa am ce arata la nepoti. Nu m-am caciulit pe la televiziuni, nu este cazul in climatul actual sa visezi la cai verzi pe pereti, ci l-am pus online, jumate gratis, jumate cu plata. Am ramas efectiv interzis cand am vazut cata nesimtire poate sa adune romanul in el. Cat a fost gratis, eram eroul comunitatii pescaresti, ce chestie misto au facut baietii astia, cata munca, cata abnegatie, ce frumos a iesit, ce aventuri; cum l-am pus pe plata, placa s-a schimbat. Au fost cateva reactii care mi-au facut greata.

Nu te obliga nimeni sa platesti 5 euro sa vezi restul si sa speri ca va avea p continuare, dar dupa ce te uiti cu sufletul la gura la episoadele gratis, de unde si pana unde arunci cu noroi, ca vezi doamne am avut curajul sa nu il oferim free pe tot? sau se mai trezeste unu sa spuna ” si mie mi-ar conveni sa ma plateasca unii sa merg pe apa”, sunt convins ca multora le-ar conveni, dar nu stiu cati dintre aia ar toti banii pe care ii au, luni de efort pentru filmnare, inca cateva luni de editare, ti-ar oferi jumate gratis si dupa aia ar spune simplu, ma daca mai vreti da-ti si voi acolo un mizilic, macar un sfert de investitie sa recuperam.

Si uite asa nu imi vine sa cred ca mi-am pierdut timpul cu o versiune in romana, nu imi vine sa cred ca puteam sa ma gandesc sa il las pe tot gratis. Daca nu intervenea Gabi eu chiar l-as fi pus la dispozitie pe tot, gandindu-ma ca nu e invatat romanu sa plateasca ceva de pe net si oricumnu castigam mare lucru, asa ca sa lasam oamenii sa se bucure. Acum cand vad ce indivizi cu obrazu cat betonu armat as fi multumit, ma umple de bucurie faptul ca nu l-am lasat aiurea. Asa macar o sa se uite cine il apreciaza si o sa il comenteze tot cine il apreciaza inde-ajuns incat sa isi dea seama ca a fost vorba de o munca colosala, pe care nimeni nu a incercat-o la noi.

Aaa, apropo de asta, ca sa vedeti ce inclinare spre mediul online avem; Orange, da dom’le ditamai colosul de telecomunicatii, nu intelege cum vine asta, plata pe continut video si pe chestia asta noi nu putem primi sms decat de pe Vodafone si Cosmote. Tocmai astia de la orange care fac site-uri, magazine electronice, pun blogerii sa le testeze user-friendly-ul, tocmai astia nu sunt in stare sa inteleaga un sistem care afara functioneaza fara nici o problema.

Hai ca am deviat, ideea era ca nimic din anul trecut nu e de bine; si mai e ca, am ajuns la concluzia ca Romania nu este o tara unde daca ai ceva in cap, daca esti dispus sa muncesti de sa iti sara capacele pentru ca sa poti face ceva ce iti place, inseamna ca o sa reusesti. Nu sunt construit pentru a reusi aici, nu sunt genul de om care sa calce pe cadavre, care sa se compromita sau sa pupe dosuri pentru a accede undeva, nu sunt genul de om care sa cultive relatii in acest sens. Tocmai constructia asta deficitara pentru mediul romanesc m-a facut sa ajung la varsta asta fara sa pot spune ca am facut ceva. Da, de multe ori am demonstrat ca sunt inteligent, mult mai inteligent decat altii, creativ, mult mai creativ decat altii, bun, mult mai bun decat altii, dar demonstratiile astea au fost goale; oriunde au fost facute nu le-am urmarit pentru ca ori nu mi-a placut, ori trebuia sa adopt un comportament care imi era strain, asa ca nimic. Si mi se pare ca esti cu atat mai tantalau cu cat esti mai capabil si nu faci nimic.

De asta anul urmator o sa fie negru si din punctul asta de vedere; in ultimul timp imi tot acordam termene pentru proiectele mele de vis, termene in care sa ma pacalesc ca pot face ceva ce imi place si mai pot si trai din asta. Termenul tocmai s-a terminat si astapoate insemna un singur lucru. Dreptul. Stiu ca multi dintyre voi nu stiti, sau urmarindu-mi blogul nu prea aveati de unde, dar dreptul este specializarea mea. Niciodata nu am fost pe sistemul sa fac ceva de mantuiala asa ca si cand am facut dreptul, chiar daca nu am urmat comportamentul tocilarului, nu am fost nici pe departe un tip slab. Mi-amluat notele pe bune, pe gandit, nu odata am pus intrebari sau am facut rationamente care au bulbucat ochii asistentei, am trecut de cel mai greu examen din tara ( de departe) fara sa ma consum mai deloc, fiind admis intr-un institut unde altii viseaza cu ochii deschisi sa ajunga.

Asta fiind zise, sunt convins ca as fi bun. Niciodata insa nu m-am putut impaca cu coruptia si jegul din sistemul nostru, asta cand a fost vorba de reprezentantii statului ( judecatori, procurori), de aia si renuntand la magistratura, iar pe de alta parte cu a face bani din mizeria oamenilor, asta cand e vorba de liberala profesie a avocatului. Anul asta ma intorc la drept. E ca o moarte prematura pentru mine. Nu mai stiu ce presupune si sunt convins ca nu mai stiu mare lucru, dar cred ca cu putina vointa o sa stiu in scurt timp mai multe decat multi robisti de pe aici din creierii muntilor.

Mda, spre avocatura. Nu stiu cum o sa o scot la imas cu banii pe care ii presupune acest act de mare curaj, sumele pentru dosare si alte chestii “laterale” sunt mult peste ce mi-as putea permite, dar om vedea. Cel mai greu imi este sa stiu ca in primul rand, desi ca pledoarie sau logica juridica as fi undeva destul de sus, o sa fiu limitat la mutatul hartoagelor pentru vreun avocat plin de ifose si gol intre urechi. Inca si mai greu este sa stiu ca o sa imi castig existenta din jupuirea oamenilor aflati in necaz. Am tot sperat ca o sa pot face ceva destul de bun ca sa castig niste banuti, destul cat sa imi pot lua o bucata de pamant si sa incerc sa fac ceva cu ea. S-ar putea sa nu am dreptate dar subiectiv sunt convins ca daca mi-as deschide eu o chestie turistica aici ar fi ai mai tare din imparatia pamantului. Anul asta am renuntat la vise si treptat imbratisez gandul mocirlei. Asta si inca cateva decizii cumplite pe care o trebuiasca sa le iau, ma omoara numai cand ma gandesc, probabil la anul voi fi alt om, rece si gol.

Afara, de Craciun, parca sufletul imi pictase tinutul. totul o mazga noroioasa si un cer plumburiu si trist. Abia acum a inceput sa fulguie sa mai albeasca putin cenusiul.

As vrea sa cred ca pe langa ocupatia principala cea de a reveni in drept, o sa mai am timp si de chestii secundare, de blog, de reactiitv ( unde as vrea sa pun cate o filmare facuta din placere, cu vreun animalut, peisaj, zona sau personaj care merita vazute..) si de scris; as vrea sa scriu macar o nuvela. Apropo de asta, trebuie sa ma adun si sa aduc ultimele retusuri scenariului in engleza, care e absolut super super valoros si daca ar fi cititi de vreun producator/regizor de afara, mi-ar aduce o gramada de bani. Pacat ca nimeni nu l-ar citi, fara vreo relatie de intorducere…

Dragii mei sper ca zilele astea sa fie pentru voi asa cum am descris in introducere si nu ca pentru mine. Sa fiti ferice!

PS. daca se mai pune zapada, avand in vedere ca o sa vina un aparat tare in zona, poate peste cateva zile o sa vin cu niste poze…

Mai usor vedeai vantul, mai usor auzeai umbrele frunzelor, mai usor simteai gandurile unei gargarite, decat pe el. Se misca cu o agilitate extraordinara, gasind perfect punctele de sprijin, ajungandu-i o clipa de aderenta pentru a face saltul urmator, din piatra in piatra, din ram in ram, pana pe cele mai naucitoare culmi. Era el, ninja de carpati, o adunatura de fibra cereala integrata, numa muschi si forta motrice.
Fiind un ninja responsabil mai facea si alte chestii in afara de saritul pe bolovani, iar unele din chestiunile respective l-au purtat spre capitala, unde nu sunt nici creste de urcat nici paraie de traversat fara sa atinga apa, ci doar un musuroi de oameni unde e tare greu sa practici antrenamentele caracteristice profesiei.
Dupa neste anisori, ninjacul revine acasa si i se trezesc impulsurile martiale in sange, lucru de altfel foarte nefericit, lasat cu grave accidentari si scartaituri in membrele inferioare, in special cel drept. Ponosit ca vai de el, ninjacul nostru era condamnat la o existenta ponosita lipsita de viteza ametitoare a ordinului din care facea parte.
Dar intr-o zi, alti anisori mai tarziu. in suflet i s-a reaprins flacara, nu singura,ci de la o durere criminala de spate si El a scos rogojina de plaja, a intins-o pe jos si s-a pornit sa execute neste intinderi, figuri, lovituri de statea matza in coada. Se simtea din ce in ce mai bine, stia ca asta e leacul pentru spatele lui distrus, iar chi-ul nemaipomenit pe care talpile goale in contact cu rogojina i-l imprastiau
prin oase il faceau sa zambeasca ninjesc. Gata, de-acuma totul se va schimba, genunchiul praf se va vindeca doar din miscare si vointa, iar el va redeveni ninja carpatilor.
A doua zi, se taraste jos din pat, aluneca pana la baie, in cel mai neninjesc mod posibil, ca un fel de melc schiop care se uita atent in priza. Apoi vine inapoi si cu degetele miscandu-se ca niste vreascuri incearca sa scrie un post pe blog, cuprins de dureri atroce. Se uita cu ura la rogojina si isi jura sa nu mai faca.