1. Va spuneam ca anul asta o sa ma intorc la drept, orientandu-ma spre avocatura. Bun, deci trebuie examen de intrat in barou ca avocat stagiar. Tematica e foarte generoasa , peste 10.ooo de pagini. Dupa ce trec de examen, 2 ani de ucenicie cu cine m-o primi, apoi inca un examen si pac ai dreptu sa iti deschizi cabinetul tau de mare staif. Deci primul pas este cumparat coduri si manuale la zi, chestii care probabil vor costa jde bulioane, examenul e prin toamna( sper..) asa ca timp este arhi suficient.

2. Am primit cel mai tare spam din viata mea; intitulat ” sa iti iau familia in pula” m-a cucerit instant. Cred ca toti ingoram spamurile cu subiecte publicitare, religioase, de castigatori la loto, de ganduri bune, si asa mai departe, ei uite, eu cred ca un mail de asta injurios nu il poti ignora. Chiar daca stii ca nu e pentru tine nu poti sa nu te bagi pe el, sa vezi ce a patit respectivul.

Textul era penibil si plin de injuraturi, scris vezi doamne pentru a descuraja apelurile constante si neavenite pe 3 numere de telefon si ca sa fie tacamul complet le si lista pe cele 3 numere. Evident cineva incearca sa faca publicul internaut sa sune la numerele alea si sa spumege furios la ele.

Mai trist este ca sunt unii care se lasa pacaliti de asa ceva, neintelegand ca spamul nu este personal. Par example un spam diferit, tot creativ, din aceeasi sursa a ajuns publicat pe un alt blog, fara ca omul sa isi dea seama ca numerele pe care el le credea apartinand unor prostituate foarte ieftine, sunt de fapt ale unei firme, pe care astia cu spamu o ataca. Ba nici chiar cand s-a trezit injurat ca a publicat numerele alea nu s-a prins ca de injurat nu il injura pestii sau curvele respective ci niste oameni care s-au saturat sa li se ceara sex anal la 35 de ron.

Firma respectiva (Krond solutions) ar trebui sa priceapa ca cineva ii atacheaza prin acest mijloc, sa ceara o copie a unui mail, sa vada transmitator, ip..etc.. si sa ii actioneze frumos, sa mai invete si vitejii din spatele monitorului unde e cazul sa te opresti.

3. Dupa ce doua zile m-am luptat cu caloriferul, incercand sa inteleg de ce nu functioneaza returul, in sfarsit cauza fiind identificata de un specialist; teava inghetase in spatele dulapului… da dom’le dulapu e in casa ), dupa ce am bagat aragazul de campanie sub teava si am bagat un super feon peste teava, gheata din interior ( care mie inca nu imi venea sa cred ca exista) a cedat si circuitul apei calde in calorifer a reinceput. Veste rea pentru pneumonia mea naravasa ))

Asa, va plac catelusii?

In weekend am fost la Bistrita cu ocaziunea unei inalte desfasurari de forte in domeniul canin. Despre animalute numai de bine, foarte multe exemplare frumoase si ingrijite, majoritatea manierate, pana si uratii aia de pitbuli si alte pocitanii din astea falcoase erau destul de civilizati.

Destule rase prezente dar, dupa ce am vazut in Anglia, e mai greu sa fiu impresionat din punctul asta de vedere; totusi am remarcat de acum cativa ani pana in prezent, o schimbare majora in domeniu. Au trecut vremurile in care omul venea cu cainele din curte, tragea de el pe ring de ziceai ca trage de roaba si ranjea incantat cand bestia incepea sa se arunce pe alti caini si sa faca spume.

Acum vezi catei frezati, toaletati dupa ultimele standarde ( ba chiar cateodata peste standarde, ca asa e la romani… vopsea alea alea…), adusi in custi de transport,  invatati cu prezentarea, uneori chiar cu aer de vedeta. Daca am fi intr-o tara normala as spune ca asta e un semn de dezvoltare, de bunastare, adicalea posibilitatea unor cetateni de a-si urmari pasiunea asa, presupune un anume nivel de trai, nu? Noroc ca tara asta nu e normala, masinile de lux au proprietari prin garsoniere darapanate, vedetele sunt de carton, politicieni sunt oameni de afaceri, asa ca nu mai spun…

In al doilea rand am vazut din ce in ce mai multi copii, atat participanti cat si spectatori, ceea ce nu poate decat sa ma bucure; pentru mine asta e un mijloc de lupta contra influentelor mediatice contemporane care au ingrediente ca agresivitate, vulgaritate, lipsa de respect si asa mai departe. Cred ca responsabilitatea implicarii in viata unui animal si iubirea pe care acesta o poarta stapanului poate incalzi inima micutului mai tare si mai constant decat filmele cu bataie si secventele cu smecheri care isi traiesc viata din plin si fara nici un respect pentru oricine altcineva.

In al treilea rand nu pot sa nu observ ca trebuie sa fie un pic de romanism si aici. La fiecare show sunt cateva ringuri unde se prezinta rase, in functie de ordinea de pe catalog. Tu ca spectator, stai in afara ringului si te uiti, faci poze si asa mai departe. Ei nu se poate sa nu fie vreo doamna cu greutate si cu o latime de 2 metri, 2 metri jumate care sa nu intre cu un aparat foto din ala luat din bazar in interiorul ringului blocand vederea fraierilor ce stau lipiti de gardutul ringului… nu conteaza ca aia au aparate cat de cat ok si chiar fac poze pentru ceva nu numai sa le arate la o barfa, nu conteaza ca cineva sta cu un copil si incearca sa ii arate ceva, pur si simplu astea sunt detalii minore pentru doamna respectiva.

Weekendul trecut mi-am pus camera pe trepied langa intrarea cainilor in ring, unde stiam ca lumea nu se aduna fiind un unghi mai inchis, plus ca nu toti stau linistiti cand intra niste animale de ciobanesti pe langa ei. Singura problema o aveam cu un tricolor care batea in vant si din cand in cand imi lua cadrul. Asta pana a venit EA. Fugind cu pletele vopsite in vant, cu pamantul duduind sub picioare, a intrat in ring, exact in fata camerei ( cu trepied ridicat la 1,80 sa se vada…) si a inceput sa faca poze cu o minune de aparat de 2 lei. La Suceava am patit acelasi lucru cu alt specimen de genul asta, dar blocand campul vizual la vreo 10 oameni, s-a gasit cineva sa ii atraga atentia, fapt ce bine inteles a indignat-o ( ” unde este dom’le respectul”) . Cum aici ma deranja numai pe mine, mi-am luat camera de pe trepied si m-am mutat.

Acest specimen reprezinta categoria de “doamne” pe care le remarci in public, cand isi urla nemultumirea fata de lipsurile altora, cand tipa din toti bojocii despre bunul simt pe care toti li-l datoreaza, dar care lor le lipseste cu desavarsire. Se intampla deci sa fie unele care sunt si iubitoare de catei.

In alta ordine de idei, ciobanescul mioritic cu care am mers noi, Alma, a rupt tot, castigand titlul de cel mai bun al rasei. A fost prima oara cand Alma a fost arbitrata de cineva care chiar respecta aceasta rasa romaneasca si este interesat de pastrarea caracterelor tipice, lucru ce ne face sa speram ca eforturile de a tine o linie ce pastreaza mioriticul asa cum trebuie sa fie o sa castige recunoasterea meritata.

Mai multe poze >>aici<<.

Spuneam acum ceva vreme, sau daca nu spuneam gandeam, ca in vartejul vietii cotidiene ar fi tare bine sa gasesti macar ceva de facut cu placere. Nu  vorbesc numai de hobby-uri ci, pe cat posibil, si de ceva lucrativ. Eu mi-am urmat propriul sfat si in ultimele trei saptamani am pus mana si am ajutat la ceva ce cred eu ca merita.

Si iata  cum canisa unei rase deosebite, mioriticul romanesc, a intrat in mediul online, facand un pas mic catre celebritate. Aspectul majestuos, venit prin negura timpurilor din vremuri apuse, al mioriticului iti ia ochii imediat ce privirea iti coboara pe un exemplar puternic mergand agale pe o carare de munte.

Totusi, ce innobileaza aceasta rasa este, fara doar si poate, temperamentul si caracterul. Nu ma refer numai la curaj si loialitate, prezente la foarte multe rase de caini, ci la blandetea absolut incredibila de care poate da dovada un caine de stana, de paza. Mergand pe niste coclauri pustii, daca te poarta pasii pe langa o stana de munte, s-ar putea sa fii intampinat de o duzina de mioritici dezlantuiti. Ti se vor taia picioarele vazandu-i cum latra si calca furios pamantul in fata ta, dar ai mai multe sanse sa fii muscat de un maidanez pricajit aciuat pe langa vreun tomberon din spatele blocului. Te vor tine acolo pana cand o sa fie siguri ca ai inteles cine e stapanul dealului si apoi te vor insoti incet pana te vei departa.

Cu atat mai evidenta este blandetea mioriticului crescut departe de urs si cioban. Un caine majestuos, care trateaza strainul cu o raceala indiferenta, devine jucaus, alintat, chiar copilaros dupa ce te imprietenesti cu el. Pur si simplu deosebit.

Ei si pentru ca ieri a avut loc un eveniment deosebit de important pentru o canisa mica si exclusivista, unde calitatea primeaza in fata cantitatii, adica fatarea a 9 puiuti, azi ii facem lansarea site-ului. Tam-tam! Stiu ca o sa va ingramaditi toti sa vedeti poze cu bulgarii aia de caini, dar pozele cu puisorii vor veni abia maine, cand o sa fie perfect uscati.

Pana atunci insa aveti ce vedea la galeria foto, si, daca nu va e cu suparare si va place ce vedeti acolo, lasa-ti un comentariu, o parere, o intrebare, sau un gand de bine, pentru ca voi, cititorii mei, sunteti printre primii care aflati de site si asta e lansarea lui oficiala, inainte de postarea pe diferite forumuri specializate.

Tot legat de asta, de fiecare data cand o sa insotesc proprietarul canisei la vreun concurs, o sa va regalez cu poze de catei campioni, din ce rase o sa fie pe acolo. Ma gandesc si sa incep o mini-serie cu poze si viata puilor cuibului asta, pana la 3-4 luni, presupun ca ar fi dragut si urmaribil.

Pana una alta, va prezint >>Canisa de Runc<<.