Am scris foarte de mult, agasat de o saptamana in care ma intalnisem cu niste aparitii pur si simplu jenant de idioate, despre emo, emo-kizi, sau cum isi mai spun crocobaurii respectivi. Primul articol mi-a atras aproape 200 de comentarii si este citit constant de 10-20 de oameni in fiecare saptamana.

Probabil de aceeaa o multime de cautari emo ajung la mine pe blog, va ofer o selectie incantatoare, dar inainte imi mai exprim inca odata parerea: lipsa totala de substanta a generatiei respective ma ingrozeste. Postul e trecut in categoria cautari haioase, din lipsa unei subcategorii macabre.

imagini de pus pe chat cu emo – de ce ar vrea cineva sa isi pacaleasca partenerul de chat ca e emo?

cum se imbraca un baiat emo – ca o incrucisare dintre un pudel de circ, o sperietoare de ciori, o gheisa cazuta in dizgratie si un urangutan roz.

unde se intalnesc emo kids – in cele mai intunecate colturi, ce dracu ma esti emo si nici atat nu stii?

emo sange – contrar credintei oarbe a emokizilor ca sunt speciali, sangele de emo este banal, curge insa mai lent, de la atata tristete.

poze emo taiati – nici macar nu e de glumit, la fel cum cauata haine, freze, ca sa stie ce sa copie ( asta ma deranjeaza cel mai mult, tampenia asta ca poti sa copii ceva despre care nu ai habar si asta sa te reprezinte ca fire si suflet) si cand vor sa execute niste taieturi de prea mult amar trebuie sa caute modelul pe net.

poze cu fete goale emo – da, in sfarsit niste baieti emo cu oarecare tendinte de normalitate, desi daca stau sa ma gandesc bine s-ar putea sa fie vorba de niste non-emo cu fantezii turbate.

poze emo punk – dom’le daca vreodata asa hibrid iese pe piata inseamna ca vine apocalipsa )

gays emo – toti?

cel mai scump baiat emo – cred ca un bebe emo ar fi raspunsul cautat.

poze emo barbati – nu exista.

seringa in limba emo – nu cred ca se refera la vreun termen lingvistic ci efectiv la decorarea limbii cu o seringa; din nou, sunt covins ca, oricat de diferiti ar fi, efectul in limba emo ar fi la fel de dureros ca intr-o limba de om.

Acum ai la dispozitie o infinitate de surse pentru orice informatie ar putea tine de cultura generala, de la atotstiutorul goagal pana la canalele dedicate discovery, ng, animal planet, si bineinteles tot mai putin folositul print, adicalea carte mai, new media freaks.
Cand imi cladeam eu cultura generala ( pe vremea aia parintilor le venea mai usor sa impinga copilul spre iluminare, hi5-ul si counter stike-ul fiind notiuni total necunoscute) nu aveam decat carti ( a se observa folosirea decat-ului precedat de o negatie, tot de la carti mi se trage).

Era singura modalitate de a-mi hrani imaginatia si profitand de biblioteca substantiala pe care o adunase tata, ii dadeam sa pape cateva carti pe saptamana. Ciudat e ca nu am citit literatura pentru a retine date si personaje, tot ce ma interesa era atmosfera cartii si ideea pe care o trimitea autorul peste vreme. Tata ma sicana constant cu intrebari despre numele vizitiului care ducea eroul principal la bal iar eu, in afara de faptul ca nu stiam desi abia terminasem cartea, nici nu intelegeam de ce ar fi trebuit sa stiu.
Multi ani mai tarziu, miraculos pot spune, tata mi-a spus ca l-am intrecut demult in capacitatea de a analiza si intelege un discurs literar. Chiar si cu modul asta de a citi fara sa pui accentul pe date tot iti ramane cate ceva in cap. Acel ceva era multumitor cand am iesit de pe portile liceului, puteam discuta la un nivel onorabil pe o multime de subiecte, iar abilitatea de a rationa extrem de detaliat ma facea foarte relaxat in discutii cu oamenii mari ( alde intelectuali rasati de moda veche).
A venit facultatea unde mi-am indesat tone de informatie in cap pentru a o putea reproduce la examene si unde m-am oprit din cititul de placere. Apoi a venit era IT-ului din care am extras si de acolo tone de informatie, mai cum sa faci un site, mai cum sa folosesti un instrument grafic si cum sa faci un design, ajungand acum sa fac si editare video. Nu spun ca mi-a venit greu sa invat chestii de la zero, ba chiar pana de curand, cand am obosit, mi se parea fascinant si ma simteam mai bogat de fiecare data cand o faceam.
Partea proasta, cea care ma sacaie dureros de tare in ultimul timp, este ca pompajul asta de informatie juridica sau specializata pe zeci de scule si programe si principii, s-a asternut ca un strat dens si impenetrabil peste cultura mea generala, hranita primitiv din file de carte. Mi-a ramas modul de a gandi, capacitatea de analiza si rationamentul destul de ascutit, dar baza aia de bun simt a literaturii, istoriei si artei universale s-a ascuns pe undeva in capusorul meu, agresata de tehnicizare si notiuni virtuale.
Ma simt sarac tare, cam ca atunci cand mi-am dat seama ca nu mai stiu deloc franceza; a nu fi inteles gresit nu suport limba respectiva, dar parca totusi e pacat sa stii sa legi macar doua cuvinte si apoi sa le uiti pana si pe alea. La varsta mea onorabila si la modul in care am fost educat acum ar fi trebuit sa fiu un intelectual rasat si nu sunt; evident nu ma compar cu sutele de mii de pseudo-intelectuali de duzina ci cu ce stiu eu ca ar trebui sa fie un astfel de personaj.
Imi dau un termen de 3 ani pentru a-mi reveni si iau niste masuri drastice:
- luat veioza ( ziua nu am timp sa citesc dar noaptea, cand e si momentul meu preferat…)
- abonament la biblioteca si citit carti de oameni mari
- ma chinui sa cumpar istoria artei de vreo 4 ani, de fiecare data cand imi aduceam aminte nu aveam bani, anul asta o cumpar
- as putea sa imi cizelez un pic limbajul ( cred ca sunt unul dintre putinii ciumpalaci care si-au stricat stilul de oralitate intentionat pentru a fi cu baietii si apoi nu a mai putut scapa de el )
- franceza, chineza, rusa ( astea la anul pentru ca acum am de terminat o gramada de chestii si de invatat vro 15 mii de pagini de drept pentru la toamna)
- un instrument muzical ( stiu ca nu face parte din arsenalul obligatoriu al unui intelect desavarsit dar posibilitatea de a intelege mai bine muzica si melodicitatea din jur iti imbogateste spiritul)

Sugestii de adaugiri pe lista?

Sa-l ia naiba de film.

Daca esti o persoana normala probabil ca odata sau de doua ori o sa iti dea lacramioare pe la oculare.

Daca esti un iubitor de caini s-ar putea ca fenomenul sa se transforme in precipitatii lungi, ca o ploaie mocaneasca.

Daca esti un pampalau si jumatate care a avut caini la care a tinut mult de tot atunci sa te tii in fata puhoaielor torentiale care o sa iti tasneasca din sufletel.

Eu sunt un barbat adevarat, nu credeti ca e vorba despe mine in ultima propozitiune, tin insa postul asta scurt ca ma dor ochii si nu prea pot sa ma uit la monitor; ma dor evident din total alte cauze…

PS. deosebit

Pentru ca la noi inca nu s-a uitat cine aducea mamutu de urechi in grota, nici cine mergea la razbel si uda glia cu sange, nici cine ridica stalpii colibei, milenii de-a randul, ca sa aiba si gurita lor dulce ceva de papa, sa nu trebuiasca sa faca masaj mongoloizilor si sa aiba un loc caldut in care sa impleteasca sosete.

Pentru ca femeile de aici poseda o cunoastere istorica mai intinsa de juma de secol, adicalea de cand femeia nu mai are nevoie de toate cele de mai sus, din varii motive, ori ca mamutu’ a disparut saracu’, ori ca nu mai e rezbel la scara larga, ori ca exista firme specializate de constructii.

Pentru ca simtul masurii aici inca nu s-a pierdut si cand pui in balanta mii de ani cu zeci, da cu minus.

Pentru toate astea, aici, unde barbatii sunt mai barbati si de asta ni se nasc vorbe pretutindeni din ciudosenie, noi primim martisor de 1 martie, iar ele se multumesc numai cu valentinu, dragobetu si optu si iepurasu si ziua de nastere si ziua de nume si aniversarile de 1,2,3 luni, ani ( de la ziua cand ne-am intalnit, ziua cand ne-am sarutat, ziua cand ne-am luat…) si craciunu si fara ocazia ( nu scapi fara ocazie ca nah, tu numai cand e vreo data faci ceva frumos, eu nu merit nimic special intr-o zi normala?).

Deci da, barbati adevarati dom’le nu ciurucuri cand punem noi piciorul in prag se scutura casa cu tatul.

sursa foto

Cuvantul si-a gasit loc in limbajul contemporan pentru a ne defini ca specie, atat superioara cat si de o principialitate mai presus de necesitatile fizice. Cand vorbesti de umanitate te gandesti la caldura unui act de ajutor dezinteresat, la sensibilitatea celui care freamata la gandul ca undeva departe viata e mult mai grea decat a lui, la marinimia celui care isi rupe de la gura pentru a-l hrani pe altul.

Morfologic este cuvantul care ne reprezinta rasa, cel mai complet epitet care ni-l poti atribui, oare faptul ca ni l-am atribuit chiar noi schimba ceva?

O rasa care in goana dupa tehnologie nu tine cont de absolut nimic altceva in afara propriilor dorinte ( nu ma pot raporta la tehnologie ca la o nevoie in sensul stric la cuvantului, nu cred ar muri cineva fara telenovele..), care a ajuns sa schimbe dinamica fenomenelor naturale, sa extermine specii nici macar concurente doar conlocuitoare, sa porneasca razboaie pe baza de orgolii, lacomie sau resurse pentru aceeasi tehnologie, e reprezentat de acest cuvant?

O rasa care a inventat circul media, vanatoarea momentelor intime ale celebritatilor ca distractie planetara, care ucide pentru placere, la ordin, sau pentru numele tarii din care face parte, are dreptul la asa o nobila eticheta?

Umanitatea exista, ea picura in stropi mici si rari, din cate o pornire de mila sau un act generos, dar stropii astia mici sunt ridicoli pe langa suvoaiele de brutalitate, crima, razboi, distrugere, invidie, perversitate care definesc de fapt istoria noastra ca rasa.

Imi vine in minte notiunea de brand ca instrument suprem de marketing si ma gandesc imediat la o realitate prezentata mai aproape sau mai departe de adevar pentru a convinge un anumit segment al publicului sa faca ceva. Tot timpul brandul este gandit pentru un public exterior si atunci pentru cine am gandit noi eticheta asta, brandul asta ideal, imaginea asta idilica?

Pentru noi. Umanitatea este brandul cu care ne mintim singuri, pentru ca adevarul e prea greu de suportat, iar noi ca indivizi singulari nu o sa ne simtim responsabili pentru ce am facut ca rasa pana acum, chiar daca fiecare dintre noi beneficiaza de istoria trecuta si arata aceleasi porniri distructive in bula lui sociala.

O minciuna izvorata din dispret pentru noi insine si din lasitate, o perna pusa peste un pat de fachir pentru a ne oferi un confort psihic, confortul de a merge mai departe asa.

sursa foto