Un nenica oficial danez, in urma unor evenimente deosebit de nefericite soldate cu oarecare decesuri, care ele, decesurile, ar fi fost cauzate de oaresce ambasadori culturali ai Romaniei pe-acolo (emigranti dom’le, turisti, oameni de afaceri din astia), a declarat oficial ca respectul romanilor pentru viata nu e cine stie ce, da fapt ca el lipseste cu desavarsire, mai direct ca te omoara pentru 2 lei, pardon euro.

Bineinteles ca m-am revoltat pana in varful nasului (si toti stim cam ce efort trebuie sa faca nervii sa ajunga pana acolo); gata, gata sa imi iau un belet de turist si sa mai provoc si eu vreo cateva evenimente nefericite din alea. Din pacate, dupa ce prostul meu obicei de a analiza pana si lucrurile care ma scot din sarite si-a terminat treaba, am ajuns la concluzia ca avea omu’ dreptate.

Daca imi intind privirea peste poporul asta deosebit vad cam asa:

- ceva oameni normali, cu o educatie sanatoasa si valori la fel, ce nu ar ajunge la crima decat in situatii teribile si nici atunci poate nu ar reusi sa treaca peste gravitatea actului;

- ceva tigani ( da stiu o sa primesc scrisori cu discriminare alea alea) care scot cutitul intr-o fractiune de secunda, cam pentru orice; evident nu toti tiganii, ci aia care traiesc in mizerie, in satre si care sunt invatati de sute de ani sa rezolve orice conflict prin agresivitate, adica.. da majoritatea; evident nu orice scoatere de cutit inseamna crima cu premeditare, dar nici un sentiment inaltator de siguranta nu iti da, asa ca pentru mine simplul purtat a unei lame la tine, ca argument intr-o posibila discutie contradictorie, nu mi se pare un semn deosebit de respectuos pentru viata.

- o solida populatie rurala pentru care ruptul parului din gard, datul cu sticla in cap, utlizarea coasei in silogisme complicate si scosul cutitului de taiat porcul pentru sublinierea importantei ideii principale, este inca o traditie des intalnita; nu e vorba ca vrea sa te omoare omu pentru ca ai sugerat ca rachiul lui e mai rau decat al tau, ci pur si simplu aici nu se gandeste; ii dai pana pica lat , asta inseamna ca ai dreptate, daca nu se scoala e vina lui;

- o solida populatie suburbana, intalnita in genera in orasele mari, unde loviturile caratul loviturilor din picior odata ce oponentul a picat jos, a boxurilor in figura, a lanturilor in mecla, este in floare, pe inserat la coltul blocului;

Nu vorbim de crima organizata asta neavand nimic in comun cu coloana sau educatia unui popor, ci fiind un fenomen total aparte.

Asa la o medie, sunt sigur ca stam mai prost ca danezii la capitolul asta, dar ca sa nu creada lumea ca pic intr-un alt pacat al romanilor, acela de a picat orice strain in superior, chit ca abia a coborat din copac, declar cu mana pe inima ca stam mai bine ca americanii, bazandu-ma pe exemplu perioadei post catrina, care la noi nu cred ca s-ar intampla, nici uraganul, nici actele animalice de dupa ( a si evident stam mai bine decat africanii, ce dupa o perioada infloritoare sub tutela vreunei puteri colonizatoare, odata eliberati trec instant la genocid, cum o fac si cimpanzeii cand dau peste un trib mai slab).

Generalizarea danezului ma supara, dar si eu cand vorbesc de tigani ca despre o specie periculoasa, despre rurali ca niste indivizi pentru care violenta e parte din cotidian, o fac referindu-ma la majoritatea nu la toti, stiind foarte bine ca printre ei sunt oameni dintr-o bucata ( mult mai multi la sat bineinteles ) ), asa ca pana la urma, asta e.

Analiza e facuta pentru acum, nu pentru cand nordicii erau spaima miezului de castravete.

Romanii, cel putin pe net, nu mai au masura unei linii echilibrate de a spune sau a contrazice o parere; cred ca pot sa imi explic asta prin atmosfera in care traim, unde esti calcat in picioare de stat, de clasa politica, de functionarul de la care ceri un act, de portarul de la spital care se poarta ca un secretar de stat, de militianul smecher, de cocalarii cu bmw si lanturi la gat, de ….

Din pacate insa, chiar si in existenta acestei explicatii, situatia ma amaraste cumplit, pentru ca vad cum pe net oameni in toata firea se poarta ca niste copilasi ( la categoria asta de varsta sentimentul de putere in spatele monitorului este imbatator si duce la adevarate explozii de “forta”).

Nu poti sa emiti o parere despre un reprezentant al unei categorii sociale, individualizandu-l prin ceva ce nu ti-a convenit, ca sare lumea, fara sa te cunoasca si te baga in grupuri cu care nu ai nimic de a face, spumegand cu ura etichete si sentinte despre tine ca persoana, fara sa se chinuie macar sa inteleaga cine esti, de unde vii si ce vrei sa spui ( am scris despre un agent de circulatie cu un comportament mult prea smecheresc pentru a fi normal a sarit o ‘telectuala sa imi spuna ca sigur sunt certat cu legea, ma mir ca nu a dedus ca scriu din detentie…).

Daca scrii despre un tipar comportamental al unei majoritati, sar pe tine oameni din aceea categorie, facandu-te cu ou si cu otet; parca ei nu ar fi oameni, parca functionarul de la primarie super dragut si serviabil, nu s-a trezit niciodata in fata unui functionar din alta parte care l-a tratat cu super sictir, parca el nu a trecut printr-o facultate in care te duceai la secretara mai milog decat la rector, pentru ca aia nu avea nici o jena in a te face sa pierzi un examen…

Daca scriu despre cat de mizerabili au ajuns doctorii azi, sigur o sa sara careva sa imi spuna ca habar nu am cat e de grea viata de medic(chiar daca sunt fiu de doctor) si cat de prost sunt platiti si ce jeg de om pot sa fiu sa ma leg de oameni care fac o munca atat de nobila, pentru ca, nu-i asa, daca te trateaza statul cu dispret tu ai dreptul sa nu mai practici meseria nobil ci sa iti bati joc de pacienti…

Daca te pune naiba sa exprimi o opinie argumentata detaliat despre ceva romanul o sa inteleaga ce vrea el de acolo si o sa se foloseasca de prilej pentru a-si varsa ura; spun ca e o rusine strigatoare la cer ca Base, un promotor al vulgarului, manelei, posturii si limbajului desantat, sa fie membru de onoare al academiei, o sa sara lumea asa:

” ce ba era mai bine daca era Geoana sau Nastase? comunistule” ; da, nu mai poti sa analizezi nici un aspect al conduitei unui individ, ca imediat ii esti etichetat ca un adversar marsav care tine cu cealalta tabara si exclusiv din acest motiv ti se pare gresit acel ceva; total lipsiti de echilibru si obiectivitate, romanii se arunca efectiv ca niste babuini la beregata oricui si pentru orice motiv.

Daca te inghesuie necuratul sa contrazici, tot argumentat un prieten, ala va lua foc – aaaa, tii cu celalat si cu ce drept imi spui tu mie ( ii spui cu acelasi drept cu care ti-a spus si el tie parerea sau a facut-o publica) ducand discutia la cu totul alte subiecte si purtandu-se de parca ai conduce un atac la persoana, parca orb la argumentele stricte si pertinente pe care i le-ai dat ( lucru resimtit de mine atat pe forum, surprinzator si de la persoane extrem de echilibrate in mod normal, cat si pe blog spre exemplu la articolul despre avatar).

Imi vine din ce in ce mai greu sa suport otravirea asta constanta si pierderea capacitatii de a discuta logic si obiectiv pe niste subiecte; ma supara cu atat mai mult cand vad ca din mediul virtual agresivitatea si incrancenarea trece din ce in ce mai mult in realitate.

Trageti aer in piept, oameni buni.

Am scris foarte de mult, agasat de o saptamana in care ma intalnisem cu niste aparitii pur si simplu jenant de idioate, despre emo, emo-kizi, sau cum isi mai spun crocobaurii respectivi. Primul articol mi-a atras aproape 200 de comentarii si este citit constant de 10-20 de oameni in fiecare saptamana.

Probabil de aceeaa o multime de cautari emo ajung la mine pe blog, va ofer o selectie incantatoare, dar inainte imi mai exprim inca odata parerea: lipsa totala de substanta a generatiei respective ma ingrozeste. Postul e trecut in categoria cautari haioase, din lipsa unei subcategorii macabre.

imagini de pus pe chat cu emo – de ce ar vrea cineva sa isi pacaleasca partenerul de chat ca e emo?

cum se imbraca un baiat emo – ca o incrucisare dintre un pudel de circ, o sperietoare de ciori, o gheisa cazuta in dizgratie si un urangutan roz.

unde se intalnesc emo kids – in cele mai intunecate colturi, ce dracu ma esti emo si nici atat nu stii?

emo sange – contrar credintei oarbe a emokizilor ca sunt speciali, sangele de emo este banal, curge insa mai lent, de la atata tristete.

poze emo taiati – nici macar nu e de glumit, la fel cum cauata haine, freze, ca sa stie ce sa copie ( asta ma deranjeaza cel mai mult, tampenia asta ca poti sa copii ceva despre care nu ai habar si asta sa te reprezinte ca fire si suflet) si cand vor sa execute niste taieturi de prea mult amar trebuie sa caute modelul pe net.

poze cu fete goale emo – da, in sfarsit niste baieti emo cu oarecare tendinte de normalitate, desi daca stau sa ma gandesc bine s-ar putea sa fie vorba de niste non-emo cu fantezii turbate.

poze emo punk – dom’le daca vreodata asa hibrid iese pe piata inseamna ca vine apocalipsa )

gays emo – toti?

cel mai scump baiat emo – cred ca un bebe emo ar fi raspunsul cautat.

poze emo barbati – nu exista.

seringa in limba emo – nu cred ca se refera la vreun termen lingvistic ci efectiv la decorarea limbii cu o seringa; din nou, sunt covins ca, oricat de diferiti ar fi, efectul in limba emo ar fi la fel de dureros ca intr-o limba de om.

Acum ai la dispozitie o infinitate de surse pentru orice informatie ar putea tine de cultura generala, de la atotstiutorul goagal pana la canalele dedicate discovery, ng, animal planet, si bineinteles tot mai putin folositul print, adicalea carte mai, new media freaks.
Cand imi cladeam eu cultura generala ( pe vremea aia parintilor le venea mai usor sa impinga copilul spre iluminare, hi5-ul si counter stike-ul fiind notiuni total necunoscute) nu aveam decat carti ( a se observa folosirea decat-ului precedat de o negatie, tot de la carti mi se trage).

Era singura modalitate de a-mi hrani imaginatia si profitand de biblioteca substantiala pe care o adunase tata, ii dadeam sa pape cateva carti pe saptamana. Ciudat e ca nu am citit literatura pentru a retine date si personaje, tot ce ma interesa era atmosfera cartii si ideea pe care o trimitea autorul peste vreme. Tata ma sicana constant cu intrebari despre numele vizitiului care ducea eroul principal la bal iar eu, in afara de faptul ca nu stiam desi abia terminasem cartea, nici nu intelegeam de ce ar fi trebuit sa stiu.
Multi ani mai tarziu, miraculos pot spune, tata mi-a spus ca l-am intrecut demult in capacitatea de a analiza si intelege un discurs literar. Chiar si cu modul asta de a citi fara sa pui accentul pe date tot iti ramane cate ceva in cap. Acel ceva era multumitor cand am iesit de pe portile liceului, puteam discuta la un nivel onorabil pe o multime de subiecte, iar abilitatea de a rationa extrem de detaliat ma facea foarte relaxat in discutii cu oamenii mari ( alde intelectuali rasati de moda veche).
A venit facultatea unde mi-am indesat tone de informatie in cap pentru a o putea reproduce la examene si unde m-am oprit din cititul de placere. Apoi a venit era IT-ului din care am extras si de acolo tone de informatie, mai cum sa faci un site, mai cum sa folosesti un instrument grafic si cum sa faci un design, ajungand acum sa fac si editare video. Nu spun ca mi-a venit greu sa invat chestii de la zero, ba chiar pana de curand, cand am obosit, mi se parea fascinant si ma simteam mai bogat de fiecare data cand o faceam.
Partea proasta, cea care ma sacaie dureros de tare in ultimul timp, este ca pompajul asta de informatie juridica sau specializata pe zeci de scule si programe si principii, s-a asternut ca un strat dens si impenetrabil peste cultura mea generala, hranita primitiv din file de carte. Mi-a ramas modul de a gandi, capacitatea de analiza si rationamentul destul de ascutit, dar baza aia de bun simt a literaturii, istoriei si artei universale s-a ascuns pe undeva in capusorul meu, agresata de tehnicizare si notiuni virtuale.
Ma simt sarac tare, cam ca atunci cand mi-am dat seama ca nu mai stiu deloc franceza; a nu fi inteles gresit nu suport limba respectiva, dar parca totusi e pacat sa stii sa legi macar doua cuvinte si apoi sa le uiti pana si pe alea. La varsta mea onorabila si la modul in care am fost educat acum ar fi trebuit sa fiu un intelectual rasat si nu sunt; evident nu ma compar cu sutele de mii de pseudo-intelectuali de duzina ci cu ce stiu eu ca ar trebui sa fie un astfel de personaj.
Imi dau un termen de 3 ani pentru a-mi reveni si iau niste masuri drastice:
- luat veioza ( ziua nu am timp sa citesc dar noaptea, cand e si momentul meu preferat…)
- abonament la biblioteca si citit carti de oameni mari
- ma chinui sa cumpar istoria artei de vreo 4 ani, de fiecare data cand imi aduceam aminte nu aveam bani, anul asta o cumpar
- as putea sa imi cizelez un pic limbajul ( cred ca sunt unul dintre putinii ciumpalaci care si-au stricat stilul de oralitate intentionat pentru a fi cu baietii si apoi nu a mai putut scapa de el )
- franceza, chineza, rusa ( astea la anul pentru ca acum am de terminat o gramada de chestii si de invatat vro 15 mii de pagini de drept pentru la toamna)
- un instrument muzical ( stiu ca nu face parte din arsenalul obligatoriu al unui intelect desavarsit dar posibilitatea de a intelege mai bine muzica si melodicitatea din jur iti imbogateste spiritul)

Sugestii de adaugiri pe lista?

Sa-l ia naiba de film.

Daca esti o persoana normala probabil ca odata sau de doua ori o sa iti dea lacramioare pe la oculare.

Daca esti un iubitor de caini s-ar putea ca fenomenul sa se transforme in precipitatii lungi, ca o ploaie mocaneasca.

Daca esti un pampalau si jumatate care a avut caini la care a tinut mult de tot atunci sa te tii in fata puhoaielor torentiale care o sa iti tasneasca din sufletel.

Eu sunt un barbat adevarat, nu credeti ca e vorba despe mine in ultima propozitiune, tin insa postul asta scurt ca ma dor ochii si nu prea pot sa ma uit la monitor; ma dor evident din total alte cauze…

PS. deosebit